Judecarea aproapelui

>> 3 mar. 2011


Judecarea aproapelui este un pacat. Daca Mantuitorul a venit in lume, nu ca sa o judece, ci ca aceasta sa se mantuiasca prin El (Ioan 3, 17), atunci nici omul nu trebuie sa vorbeasca despre caderile semenilor, ci trebuie sa caute venirea acestora in fire.

Adeseori se spune ca ajungem sa-l judecam pe celalalt, din dorinta de a-l indrepta. Ne uitam la faptele lui, vedem ce este nepotrivit, i le comunicam si ii cerem sa ia alt chip. Dar cand facem aceasta critica, mai tinem seama de cuvintele Mantuitorului: "De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau? … Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau" (Mt 7, 1-5)? Ma tem ca nu. Nu mai spun ca de multe ori ceea ce i se pare omului drept, pentru Dumnezeu este nedrept.

Iar pentru a nu porni cu usurinta spre judecata, voi aminti de episodul cu femeia desfranata care urma sa fie omorata cu pietre. Mantuitorul le spune celor ce doreau sa arunce cu pietre in ea: "Cel fara de pacat dintre voi sa arunce primul cu piatra" (Ioan 8, 7). Si raspunsul acestora este pilduitor pentru fiecare dintre noi cei care dorim sa judecam: "Iar ei auzind, si mustrati fiind de cuget, ieseau unul cate unul" (Ioan 8, 9).

Potrivit judecatii omenesti, cel care a facut un rau trebuie judecat si pedepsit. Exista si credinta ca prin astfel de sanctiuni, cel care a gresit se poate indrepta. Dar pierdem din vedere ca judecata omului nu este judecata lui Dumnezeu. "Nu sunt gandurile Mele ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre" (Is. LV, 8). Cel care a ajuns la masura sacrificului de sine si la iubirea vrasmasilor, nu mai are nevoie de tribunale. Prin aceste afirmatii nu doresc sa se inteleaga ca Biserica este impotriva instantelor de judecata, ci doresc sa subliniez ca Biserica le accepta ca semn al neputintei omenesti de a iubi vrajmasii.

Ceea ce este important inaintea lui Dumnezeu este ca omul sa nu ramana lipsit de relatia cu cineva. El trebuie sa-i aiba in inima pe toti, chiar si pe cei cu care s-a certat. Iar asezarea in inima a celui cu care ai fost in conflict, nu se poate face decat prin iertare, nu prin justitie.

Inchei cu sfatul Sfantului Macarie "Cel ce se roaga sa nu judece pe cel ce lucreaza pentru ca nu se roaga; cel ce lucreaza sa nu judece pe cel ce se roaga, zicand ca acela sta, iar el lucreaza; iar cel ce slujeste sa nu judece pe altii. Deci, fiecare, de face ceva, spre slava lui Dumnezeu sa o faca. Cel ce citeste sa arate iubire si bunavointa fata de cel ce se roaga, cugetand intru sine ca si pentru el se roaga; iar cel ce se roaga sa gandeasca despre cel care lucreaza, ca fapta lui spre folosul tuturor se face".

Adrian Cocosila

Sursa:crestinortodox.ro

2 comentarii:

justme 4 martie 2011 la 08:55  

"Iar pentru a nu porni cu usurinta spre judecata, voi aminti de episodul cu femeia desfranata care urma sa fie omorata cu pietre. Mantuitorul le spune celor ce doreau sa arunce cu pietre in ea: "Cel fara de pacat dintre voi sa arunce primul cu piatra" (Ioan 8, 7)"

asa este. si apoi acea femeie s-a pocait si i-a spalat picioarele lui Iisus, parca, din cate imi aduc aminte...
dar ce te faci cand, persoana pe care ai aparat-o de aceste pietre - pietre, pe care sa fim seriosi, le-ai luat si tu din cauza ei - nu se indreapta nici dupa aceea? cand tu sfidezi pe oricine pentru ea si esti in stare sa faci orice pentru ea, iar ea iti spune ca nu se poate schimba, daca vreau sa mai vorbesc cu ea bine daca nu, sa nu mai vorbesc cu ea si gata... ce faci?
recunosc...nu sunt perfect, poate ca nu sunt nici destept si cu siguranta sunt mai pacatos decat multi oameni, dar incerc sa ma mentin la suprafata si mai ales, cand mi se ofera o sansa de mai bine, incerc sa o apuc cu amandoua mainile...
nu am puterea lui Iisus sa ma las crucificat la nesfarsit pentru o persoana care nu da doi bani pe sacrificiul meu...nu ca as vrea sa dea vreun ban dar macar sa aiba putin obraz pentru mine, familia mea sau macar pentru familia ei, daca pentru ea nu are niciun pic de demnitate... si tu sfidezi in continuare pe toti pentru ea si ea nu se indreapta...si tot asa...
si revin cu intrebarea...ce faci????
mai poti sa ii arati iubire sau o lasi...in plata Domnului???

alpa 9 martie 2011 la 10:03  

ai dreptate dar tun nu vezi ca firea umana este aplecata mai mult spre a face critici decat spre a iubi....uite iti spun ceva daca Ameera( Dumnezeu sa-i dea sanatate si fericire acolo unde este) daca ma lua tare eu nu mai intram atunci in biserica prin patrahirul parintelui duhovnic; trebuie sa recunosc ca si alina a avut un aport in demersul meu de"intrare in biserica".PENTRU ASTA MA VOI RUGA MEREU LA DUMNEZEU PENTRU ELE SI FAMILIILE LOR
IN VECII VECILOR AMIN


  © Blogger templates Shiny by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP