Dragaica sau Sanzienele

In ziua de 24 iunie a fiecarui an bisericesc, Biserica Ortodoxa face pomenirea NasteriiSfantului Ioan Botezatorul, cunoscuta in popor si cu denumirea de Dragaica sau Sanziene.

Biserica Ortodoxa serbeaza de obicei ziua mortii sfintilor, ca ziua lor de nastere. Numai Maica Domnului si Sfantul Ioan Botezatorul fac exceptie de la aceasta regula; ei au privilegiul de a li se sarbatori atat zamislirea (23 septembrie, 9 decembrie) si nasterea (8 septembrie, 24 iunie), cat si alte evenimente din viata lor (ca Bunavestire, Aflarea capului Sfantului Ioan Botezatorul).

Sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul are un temei biblic, pentru ca evenimentul amintit este consemnat de Sfantul Evanghelist Luca cu amanunte in Evanghelia Sa. Nasterea aceasta a avut loc cu sase luni inainte de cea a Domnului lisus Hristos. Sarbatoarea apare atestata documentar in secolele IV-V, cand se fixeaza definitiv si data Craciunului.

Sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, la 24 iunie, se pare ca a fost instituita dupa unii cercetatori, spre a inlocui sarbatorile pagane, cu caracter agricol sau naturist, din epoca solstitiului de vara (22-23 iunie).

Dragaica, Sanzienele in traditia populara

In calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscuta sub denumirea de Sanziene sau Dragaica.

Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul si a Aducerii Moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. Denumirea este preluata probabil, de la Sancta Diana, zeita silvestra. Sanzienele erau considerate, inca din vremea lui Cantemir, ca reprezentari fitomorfe (Florile de Sanziene) si divinitati antropomorfe. In credinta populara, Sanzienele erau considerate a fi niste femei frumoase, niste adevarate preotese ale soarelui, divinitati nocturne ascunse prin padurile intunecate, neumblate de om.

Nu este exclus ca in vremuri indepartate populatia din munti sa se fi intalnit la momentele solstitiale (Sanzienele) sau echinoctiale pentru a savarsi ritualuri inchinate Soarelui. Megalitii din Muntii Calimani pe care s-au descoperit insemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi marturii in acest sens.

Conform traditiei, Sanzienele plutesc in aer sau umbla pe pamant in noaptea de 23 spre 24 iunie, canta si danseaza, impart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile casatorite, inmultesc animalele si pasarile, umplu de leac si miros florile si tamaduiesc bolile si suferintele oamenilor.

Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentari fantastice aducatoare de rele, Sanzienele sunt zane bune. Dar ele pot deveni si forte daunatoare, lovindu-i pe cei pacatosi cu "lantul Sanzienelor", pot starni din senin si vijelii, pot aduce grindina, lasand campul fara de rod si florile fara de leac.

In ajunul sau in ziua de Sanziene se intalneau practici si obiceiuri de divinatie, de aflare a ursitei si a norocului in gospodarie.

In dimineata de Sanziene inainte de rasaritul soarelui oamenii strangeau buchete de Sanziene pe care le impleteau in coronite si le aruncau pe acoperisul caselor. Se considera ca omul va trai mult in cazul in care coronita ramanea pe casa sau, dimpotriva ca va muri repede, atunci cand coronita aluneca spre marginea acoperisului sau cadea de pe acoperis.

Fetele strangeau flori de Sanziene pentru a le pune sub perna, in noaptea premergatoare sarbatoarii, in credinta ca isi vor visa ursitul. In unele zone fetele isi faceau coronite din Sanziene pe care le lasau peste noapte in gradini sau in locuri curate. Daca dimineata gaseau coronitele pline de roua, era semn sigur de maritis in vara care incepea.

Gospodarii incercau sa afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sanziene, in seara din ajunul sarbatorii agatau cununi de Sanziene la coltul casei orientat catre rasarit si daca, a doua zi, in coronite erau prinse par de la anumite animale, sau puf / pene de la pasari considerau ca anul va fi bun mai ales pentru acestea.

Florile culese in ziua de Sanziene prinse in coronite sau legate in forma de cruce, erau duse la biserica pentru a fi sfintite si erau pastrate, apoi, pentru diverse practici magice.

Sarbatoarea Sanzienelor care marcheaza mijlocul verii, era considerata si momentul optim pentru culegerea plantelor de leac.

Tot acum se faceau previziuni meteorologice: in functie de momentul in care rasarea Constelatia Gainusei, se determina perioada prielnica pentru semanatul graului de toamna.

Sarbatoarea Sanzienelor mai este cunoscuta in popor si sub denumirea de Amutitul Cucului. Se crede ca daca cucul inceteaza sa cante inainte de Sanziene, inseamna ca vara va fi secetoasa.

Pentru a fi sanatosi si avea spor in munca, in acest moment de inceput al secerisului, oamenii se incingeau peste sale cu tulpini de cicoare.

Pentru a fi placute feciorilor, fetele se spalau pe cap, in aceasta zi cu fiertura de iarba mare. Pentru a scapa de boli, fetele si nevestele se scaldau ritual in ape curgatoare iar pentru a se umple de fertilitate, femeile se tavaleau dezbracate in roua, dimineata, inainte de rasaritul Soarelui.

Pentru alungarea spiritelor malefice se aprindeau focuri in care se aruncau substante puternic mirositoare, se buciuma si se striga in jurul focurilor.

In unele sate din sud-vestul Bucovinei, putea fi intalnit, cu ani in urma, obiceiul "boului instrutat". In cadrul ceremonialului, masca taurina murea si renastea simbolic la acest inceput de timp calendaristic.

Pentru pomenirea mortilor se fac pomeni imbelsugate si se pun flori mirositoare pe morminte.

De Sanziene au loc balciuri si iarmaroace. Acestea erau in trecut un bun prilej pentru intalnirea tinerilor in vederea casatoriei. Printre cele mai renumite targuri se numara cele de la Buzau, Focsani, Campulung Muscel, Buda, din judetul Vrancea, Ipatesti, judetul Olt, Pitesti, Carbunesti, judetul Olt, Giurgeni, judetul Ialomita, Brosteni, judetul Mehedinti) si, cel mai cunoscut, Targul de Fete de pe Muntele Gaina.

Sub aspect religios, in ziua de 24 iunie, in Bucovina se sarbatoreste cu mare fast Aducerea moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava. Acum, ca si alta data, in aceasta zi se aduna mii de pelerini pentru a participa la ceremonia scoaterii moastelor Sfantului Ioan.

In aceasta zi facem si pomenirea Sfantului Niceta de Remesiana.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Read more...

Rusaliile - Pogorarea Sfantului Duh

La zece zile dupa Inaltarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Invierea Sa, praznuim Rusaliile - Pogorarea Sfantului Duh, cunoscuta si sub denumirea de Cincizecime. Ca vechime, Rusaliile coboara pana in veacul apostolic. In primele secole crestine, praznicul Cincizecimii era o dubla sarbatoare: a Pogorarii Duhului Sfant si a Inaltarii lui Hristos. In jurul anului 400, cele 2 sarbatori s-au despartit una de cealalta.

Daca prin lucrarea Duhului Sfant, Dumnezeu Fiul S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat, tot prin Duhul Sfant ni se impartaseste viata dumnezeiasca si omeneasca a lui Hristos. Pogorarea Sfantului Duh este actul de trecere a lucrarii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Astfel, Biserica se constituie prin aceasta extindere a vietii lui Hristos in noi.

Evenimentul Pogorarii Duhului Sfant este descris in cartea "Faptele Apostolilor" (F.A. 2,4). Aici se spune ca Duhul Sfant Se pogoara din cer ca un vuiet mare de vant si Se imparte deasupra capului fiecaruia din cei prezenti, in chip de limbi de foc.

La Pogorarea Duhului au fost prezenti numai Apostolii?

Textul "Cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc" (FA. 2, 1), a dat nastere la multe nedumeriri, pentru ca nu se precizeaza cine sunt acei "toti". Din dorinta de a aduce mai multa lumina in acest caz, versiunea romana a Noului Testament a introdus termenul de "Apostoli".

Insa, daca se omite cuvantul "Apostoli", poate rezulta ca in acea zi se gaseau laolalta nu numai cei doisprezece, ci toti cei o suta douazeci de frati care s-au aflat impreuna cu Apostolii alaturi de Iisus, incepand cu Botezul savarsit de Ioan si pana la Inaltare (F.A. 1, 22). Sfantul Ioan Gura de Aur, Teofilact si alti exegeti, afirma ca la Cincizecime au fost prezenti nu numai apostolii, ci si alti frati. De aici reiese ca Sfantul Duh s-a revarsat peste toti membrii Bisericii, si nu numai peste ierarhia reprezentata de apostoli. Exegeza ortodoxa, precum si cea romano-catolica, bazate pe Traditie, afirma ca la Cincizecime era de fata si Maica Domnului.

Faptul ca limbile apar "impartite", denota ca fiecare persoana se invredniceste in mod propriu de primirea Duhului. Acest Duh sfinteste pe fiecare om in parte si pe toti laolalta, adica sfinteste persoane in comuniune sau pentru comuniune.

Rusaliile - momentul in care Apostolii incep sa graiasca in limbi necunoscute

Dupa Pogorarea Sfantului Duh, Apostolii au primit puterea de a grai in limbi necunoscute de ei pana atunci. Au descoperit invatatura Mantuitorului si altor neamuri, in diferite limbi. Inceputul a avut loc chiar in aceasta zi, a Pogorarii Duhului Sfant, cand s-au facut intelesi de toti iudeii veniti la Ierusalim din tot Orientul. Pelerinii neputand sa-si explice cum de puteau predica in graiuri diferite, unul dintre ei ii acuza ca ar fi "plini de must", adica beti (F.A. 2, 13). Atunci Sfantul Petru a luat cuvantul pentru a-i apara pe Apostoli de o asemenea invinuire, dar si pentru a vorbi multimilor despre Hristos. El le-a descoperit ca se implinise profetia lui Ioil: "Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul" (F.A. 2, 17, Ioil 3, 1). In urma cuvantarii lui Petru, trei mii de persoane au primit botezul.

Se obisnuieste sa se vorbeasca de trimiterea Sfantului Duh in lume, ca despre un act prin care Duhul ar lua locul lucrarii lui Hristos. In acest caz, Biserica ar fi numai opera Sfantului Duh. In realitate insa, Duhul trebuie vazut intotdeauna ca Duhul lui Hristos, deci, nu trebuie vazut sau conceput ca despartit de Hristos.

Exista obieiul ca in ziua de Rusalii, sa se aduca in biserica frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, ca semne ale coborarii Sfantului Duh. Ele sunt binecuvantate si impartite credinciosilor.

Adrian Cocosila

Sursa:crestinortodox.ro

Pogorarea Sfantului Duh in iconografie

In a saptea duminica dupa Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Pogorarea Sfantului Duh asupra Apostolilor, ca unul dintre cele mai maripraznice imparatesti. Ea se numeste in greceste "Cincizecime", deoarece este a cincizecea zi dupa Pasti. Icoana care descrie evenimentul utilizeaza acest cuvant ca inscris, preluandu-l din Noul Testament. Cuvantul apare in Faptele Apostolilor si in Epis­tola intai a Sfantului Apostol Pavel catre Corinteni.

Icoanele traditionale ale prezinta evenimentul in felul urmator: O incapere sus, sugerata prin pereti strapunsi de ferestre si im­podobita in partea de deasupra cu draperie. In incapere se afla doisprezece Apostoli, asezati pe o banca semicirculara (exedra). Isi ocupa locurile dupa varsta si importanta. se afla asezati in centrul compozitiei, in partea de sus a arcu­lui semicercului format de banca, iar cei mai tineri dintre ei se afla in planul frontal, la fiecare din capetele semicercului.

Deasupra Sfintilor Apostoli se afla reprezentata bolta cereasca, din care izvorasc douasprezece raze care coboara asupra lor. In mod caracteristic, in aceasta scena Sfintii Apostolii au aureole si cate o limba de foc in fiecare dintre aureole, in partea de sus a ei sau in raza care se opreste in aureola. Chipurile, pozitiile si gesturile lor vadesc o stare de pace, treaza, insa si de rugaciune.

Sub Sfintii Apostoli, separat de ei printr-unul sau doua arcuri este infatisat un batran cu barba si cu o coroana pe cap. Tine in maini - intinse in laturi - o panza cu douasprezece filactere. Acest om simbolizeaza lumea locuita (oikoumene), iar filacterele, propovaduirea fiecaruia dintre cei doisprezece Apostoli, care avea sa urmeze, in diverse parti ale lumii. In icoanele mai vechi, in locul acestei reprezentari simbolice a lumii si a propovaduirii apostolice, sunt infatisati oameni din dife­rite neamuri, imbracati in straie specifice si cu capetele intoarse in sus, ca si cum ar asculta rapiti invatatura Apostolilor. Deasupra lor sta scris: "Oameni, neamuri si limbi". Ei apartin diferitelor neamuri care se aflau in Ierusalim in ziua Cincizecimii si care s-au adunat langa casa unde erau Sfintii Apostoli cand au auzit vuietul mare lapogorarea Duhului Sfant si nu ramas uimiti auzind propovaduirea (kerygma) Sfintilor Apos­toli, fiecare in limba sa.

Folosirea reprezentarii simbolice a batranului care tine panza cu cele douasprezece filactere a fost preferata multimii de oameni, pentru ca este un mijloc mai simplu, mai economic, de redare a ideii raspandirii Evangheliei de catre Sfintii Apostoli pretutindeni, totodata, ea nu distrage atentia privitorului de la Apostoli la mul­timea de oameni.

Sfantul Nicodim Aghioritul sugereaza ca in locul batranului care reprezinta lumea sa fie pictat Sfantul Proroc Ioil spunand (ca un glas al Domnului): "Varsa-voi Duhul Meu peste tot trupul" (Ioil 3, 1). Aceste cuvinte sunt citate de Sfantul Apostol Petru atunci cand se adreseaza multimilor care se adunasera la Cincizecime si ii ascultau pe Apostoli vorbind in diferite limbi (Fapte 2, 17). Sfantul Nicodim observa ca prorocul Ioil este reprezentat in unele icoane vechi.

Inscriptia icoanei Cincizecimii este: "Cincizecimea". Evenimentul apare descris in Faptele Apostolilor, capitolul al doilea. Aici citim: "Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezutpe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai. [...] Si iscandu-se vuietul acela, s-a adunat mul­timea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei vorbind in lim­ba sa. Si erau uimiti toti si se minunau zicand: «Iata, nu sunt acestia care vorbesc toti galileieni ? Si cum auzim noi fiecare limba noastra, in care ne-am nascut ? Parti si mezi si elamiti si cei ce locuiesc in Mesopotamia, in Iudeea si in Capadocia, in Pont si in Asia, in Frigia si in Pamfilia, in Egipt si in partile Libiei cea de langa Cirene, si romani in treacat, iudei si pro­zeliti, cretani si arabi, ii auzim pe ei vorbind in limbile noas­tre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!» Si toti erau uimiti si nu se dumireau, zicand unul catre altul: «Ce va sa fie aceasta ?»" (Fapte 2,1-4; 6-12).

In Faptele Apostolilor se spune ca erau prezenti doisprezece Apostoli; in locul lui Iuda fusese ales Matia. In legatura cu alege­rea lui Matia in locul lui Iuda, citim: "Si au pus inainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis si Iustus, si pe Matia. Si, rugandu-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunosti inimile tuturor, arata pe care din acestia doi l-ai ales, ca sa ia locul acestei slujiri si al apostoliei din care Iuda a ca­zut, ca sa mearga in locul lui. Si au tras la sorti, si sortul a ca­zut pe Matia, si s-a socotit impreuna cu cei unsprezece apos­toli" (Fapte 1, 23-26).

In icoanele traditionale ale Cincizecimii sunt reprezentati doi­sprezece Apostoli. Printre ei, asa cum am vazut, Sfantul Pavel, desi el nu era acolo. Ca si in icoana inaltarii,Sfantul Pavel este reprezentat - in ciuda faptului ca nu a fost acolo - din ratiuni simbolice, pentru ca el avea sa devina unul dintre corifeii Apostolilor. Din Faptele Apostolilor si din Epistola intai a Sfantului Apostol Pavel catre Corinteni aflam ca, in vremurile apostolice, Cincizecimea se praznuia in mod regulat.

In capitolul 20 din Faptele Apos­tolilor se spune ca "Pavel hotarase sa treaca pe apa pe langa Efes, ca sa nu intarzie in Asia, pentru ca se grabea sa fie, daca i-ar fi cu pu­tinta, la Ierusalim, de ziua Cincizecimii" (Fapte 20,16). Referindu-se la o alta praznuire a Cincizecimii, Pavel spune: "Voi ramane insa in Efes, pana la praznicul Cincizecimii" (I Cor. 16,8).

Hristos insusi a vorbit despre venirea Duhului Sfant, care s-a petrecut la Cincizecime. In Evanghelia dupa Ioan, El le spune uce­nicilor: "Acestea vi le-am spus, fiind cu voi; dar Mangaietorul, Du­hul Sfant, pe Care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invata toate si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu" (In. 14, 25-26; cf. 16,12-13).

Cu privire la felul in care s-a pogorat Duhul Sfant asupra uceni­cilor, Sfantul Simeon Noul Teolog face o observatie foarte utila pentru intelegerea corecta a evenimentului. El spune ca acest mod de manifestare a Duhului Sfant - printr-un vuiet puternic ca de vant care trece cu repeziciune si prin limbi ca de foc - a fost ceva unic. Duhul Sfant, observa el, vine foarte lin, sub forma de lumina duhovniceasca, aducatoare de bucurie.

"Puterea Duhului Sfant, care se da celui ce il iubeste pe Dumnezeu si pazeste poruncile Lui, nu apare in chip vazut, sub forma de foc, nici nu vine cu vuiet mare ca de vant pu­ternic - caci aceasta s-a intamplat numai pe vremea Sfintilor Apostoli, pentru cei necredinciosi. Dar El este vazut in chip duhovnicesc sub forma de lumina spirituala si vine cu toata pacea si bucuria."

Multe cantari minunate din Penticostar sunt inchinate zilei Cinci­zecimii, precum Troparul: "Binecuvantat esti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaintelepti pe pescari i-ai aratat, trimitandu-le lor Duhul Sfant; si printr-insii lumea ai vanat, Datatorule de viata, slava Tie!"

Locul preferat al reprezentarilor murale ale Cincizecimii este bolta in leagan de deasupra iconostasului, numita si bolta secundara a Altarului.

Constantine Cavarnos

Read more...