DESPRE RUGACIUNE (Pr.Cleopa )

Am vorbit candva despre cele sapte trepte ale rugaciunii, trei universale si patru intermediare, si am aratat care este rugaciunea cea mai inalta, contemplativa, cea duhovniceasca, care dupa Sfintii Parinti nu mai este rugaciune, este mai presus de hotarul rugaciunii. Aceea se cheama vedere dumnezeiasca. Cu aceea s-a inaltat Pavel la cer.

Si am aratat asadar acolo treptele rugaciunii, incepand cu rugaciunea buzelor. Zice Apostolul Pavel: Aduceti Domnului roada buzelor voastre. Rugaciunea cu buzele. Zice proorocul: Si L-am inaltat pe El sub limba mea. Rugaciunea limbii o arata. In alta parte: Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda Lui in gura mea; rugaciunea gurii. In alta parte: Cu glasul meu catre Domnul am strigat, cu glasul meu catre Domnul m-am rugat; rugaciunea glasului.

Acestea patru pana aici, dupa Sfantul Grigorie de Nyssa, sunt treapta cea mai de jos in scara rugaciunii, cand ne rugam cu buzele, cu limba, cu gura si cu glasul, si granita cea mai indepartata a rugaciunii. Daca ne-om multumi sa ne rugam cu limba si cu gura, si vom face o caruta de acatiste si de psaltiri si vom crede ca cine stie ce-am facut, are sa ne mustre Proorocul Isaia, care zice: Aproape esti Tu, Doamne, de gura lor, dar departe de inima lor - cand credem ca rugaciunea gurii ne ridica la cer.

Nu. Asta se cheama rugaciune de cantitate. Facem mult, nu de calitate. Dar Sfintii Parinti ne sfatuiesc sa nu o parasim nici pe asta, ca si acestea sunt trepte, dar in scara rugaciunii ea este treapta cea mai de jos. Dar nimeni nu se suie pe treapta de sus, fara sa nu treaca prin asta, ca asa invatam sa ne rugam: cu buzele, cu limba, cu gura. Si Dumnezeu, vazand osteneala noastra in treptele acestea, incet, incet incepe sa ne dea cate o lingurita de rugaciune curata. Si atunci vedem noi: "Asta-i rugaciune, mai! Pana acum am pierdut vremea degeaba".

Caci Sfantul Ioan Scararul zice: "Sa nu parasesti cantitatea, pentru ca cantitatea te duce la calitate". Adica sa zicem asa, rugaciune cat mai multa si sa facem metanii, ca Dumnezeu, vazand sufletul ca se sarguieste la rugaciunile astea, apoi il inalta pe treptele celelalte.

Ai vazut Sfantul Macarie Egipteanul in Omilii: "Eu stiu ca nu stii sa te rogi, dar iti dau un sfat: roaga-te, omule, cum poti, dar roaga-te adeseori". Cum poti tu.

Viata noastra nu este numai intr-un fel placuta lui Dumnezeu. Faptele bune trebuie sa le lucram. De rugat trebuie sa ne rugam. De ascultat cuvantul lui Dumnezeu suntem datori.

Iata ce! Va spun cand va rugati acasa, la Psaltire sau cand cititi acatiste, sa nu vrei numaidecat sa pui atatea acatiste sau atatea catisme la Psaltire, ca te insala vrajmasul.

Auzi ce spune mai departe Sfantul Ioan Scararul: "Paraseste, omule, cantitatea, cand vine la tine darul lui Dumnezeu!" Nu trebuie sa o parasesti de tot, caci cantitatea este pricina calitatii. Adica cea dintai a celei de-a doua.

La rugaciune, daca ai facut atatea catisme la Psaltire, atatea canoane, atatea acatiste, atatea paraclise si pe urma te vezi ca esti pustiu cu sufletul si inca n-ai simtit dulceata rugaciunii, atunci ii bucuroasa Marta. Marta zice mult si rau, dar Maria plange, ca ea n-a stat la picioarele Domnului deloc.

Rugaciunea cea de cantitate multa ii partea Martei, este rugaciune externa; iar cealalta, care o simti cu inima, e partea Mariei. Intelegi?

Si cand faci multa rugaciune, se lauda Marta: "Bai, da am facut trei ceasuri de rugaciune". Dar se poate intampla ca in acele trei ceasuri tu n-ai simtit rugaciunea nici trei secunde. Daca nu te-ai rugat cu lacrimi si cu zdrobirea inimii macar trei minute, tu ai facut o rugaciune, cum o fac si eu, numai de cantitate si cu raspandire.

Scopul nostru, daca ar ajuta mila Domnului si puterea Lui, este acesta: sa ajungem la o rugaciune de calitate, nu de cantitate.

Dar ai sa spui asa: "Bine, parinte, daca trebuie sa ajung la o rugaciune de calitate, nu trebuie sa mai fac cantitatea?" Ba da. Sa stii ca cantitatea te duce spre calitate. Cantitatea te duce spre calitatea rugaciunii. Numai cantitatea. Pentru ce? Pentru ca cea dintai, adica cantitatea, spune Sfantul Ioan Scararul, este nascatoarea celei de-a doua. Nimeni nu s-a rugat deodata cu calitate. Nimeni n-a ajuns pe treptele rugaciunii asa usor, pana ce n-a intrebuintat cantitatea - zile, saptamani, luni, ani si zeci de ani. Deci nu trebuie lasata nici cantitatea.

Calugarul care nu-si face pravila toata, Dumnezeu il socoteste ca pe un mort. Ori sa-ti faci pravila la chilie, ori la biserica, ori si la biserica si la chilie, ca daca nu, ramai pustiu de darul lui Dumnezeu. Si facand noi rugaciunea cea de cantitate si pravila randuita si ascultarea si supunerea si taierea voii si infranarea, incepe mila lui Dumnezeu cea negraita sa ne impartaseasca pe noi din timp in timp, periodic asa, si de momente ale rugaciunii celei de calitate.

Vreau sa va spun acest lucru. Pentru ce? Daca ne-om lenevi si n-om face nici rugaciunea cea de cantitate, sa nu asteptam pe cea de calitate, ca nu vine aceea dormind.

La rugaciunea cea de cantitate se mai intampla ceva. Facand noi rugaciunea noastra obisnuita, care ne-am obisnuit, atatea acatiste, paraclise, atatea metanii, atatea inchinaciuni, se intampla cum am spus mai inainte ca, atingandu-se darul lui Dumnezeu de mintea si de inima noastra, sa gustam momente de rugaciune curata. Si poate tocmai in momentul acela eram la mijlocul pravilei, adica mai aveam de spus Acatistul Mantuitorului, al Maicii Domnului, sau alte catisme.

In clipa cand te-a cercetat darul lui Dumnezeu, trebuie sa ramai acolo. Nu te mai arunca la margine. Nu trece mai inainte.

O maica scria Sfantului Teofan Zavoratul - marele pustnic, sihastru si arhiereu; el a stat douazeci si doi de ani si pe un gemusor il ingrijea un diacon, ca ea face Vecernia, dar chiar daca-i vine umilinta, ea nu poate lasa sa nu termine Vecernia, apoi Pavecernita si ce mai are. "Eu nu pot pana nu fac pana la capat". Si ii spune acest sfant:

- Acel "pana la capat", care-l spui tu, este blestemat. Cata vreme faci tu Vecernia?

- Cam doua ceasuri.

- Iata cum sa procedezi de acum inainte. Daca eu am ajuns, sa zicem asa, la Vecernie, la Psalmul 103: Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, maritu-Te-ai foarte! Intru stralucire si in mare podoaba Te-ai imbracat si celelalte. Cela ce Te imbraci cu lumina ca si cu o haina; Cela ce intinzi cerul ca un cort; Cela ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui... Si daca incepand a spune despre zidirea lumii - ca aici este despre facerea lumii, in psalmul acesta, eu m-am umilit acolo: Facut-ai luna spre vremi, soarele si-a cunoscut apusul sau si m-am gandit la Hristos, care a apus pentru mantuirea mea, atunci acolo ma opresc.

Cand vezi ca te-a cercetat Dumnezeu cu lacrimi si cu umilinta in vremea rugaciunii, nu cauta cu mintea cuvinte mai departe, ca ai pierdut atentia din fata lui Iisus, Mantuitorul, si ai pierdut toata rugaciunea odata cu ea. Ramai la acelea si zi mereu.

Sau la alt stih, am meditat repede la minunile lui Dumnezeu din acest psalm si am inceput sa ma rog. Sau poate sunt la Psaltire si am ajuns la psalmul 37. Si l-am inceput de la capat: Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri... si am ajuns acolo unde scrie asa: ...Nu ma lasa pe mine, Doamne Dumnezeul meu, nu te departa de la mine; ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mantuirii mele, si tocmai acolo ti-a venit umilinta, sa nu mergi mai departe.

Deci ce s-a intamplat? Eu am ajuns la stihul acesta si daca in acest timp, cugetand mai adanc la puterea acestor cuvinte, eu m-am umilit si m-a cercetat Dumnezeu cu lacrimi, cu rugaciunea cea de foc, cu caldura duhului, atunci raman la acestea. Ai vazut ca ai lacrimi, s-a incalzit inima ta, ochii tai izvorasc lacrimi, s-a aprins dragostea lui Iisus in inima ta, atunci zi acest stih doua ceasuri, fiindca sunt cuvinte mai putine, nu cumva sa pierzi atentia cautand alte cuvinte din pravila.

Si daca zic doua ceasuri numai stihul acesta, pe urma gata, mi-am facut Vecernia. Nu mai citesc restul Vecerniei, nu Pavecernita, nu canonul Maicii Domnului, nimic. Daca l-am zis pe acesta cu lacrimi doua ore, eu mi-am facut pravila. Si daca staruie darul lui Dumnezeu, pot sa zic si trei ore si fac si Utrenia tot numai cu acest stih. Deci, scopul nostru in rugaciune, dupa Sfantul Nicodim Aghioritul, este sa ne unim cu Dumnezeu. Si daca ai ajuns sfarsitul, de ce mai cauti mijlocul?

Scopul meu a fost sa ajung aici, sa ma rog cu lacrimi si cu foc lui Dumnezeu, si am ajuns momentul asta nu cand terminam pravila, ci cand eram la inceputul ei. Eu starui in acest stih pentru ca m-am intalnit cu Dumnezeu si nu mai am nevoie de restul pravilei. Ca Dumnezeu nu se uita la cantitate, ci la calitate.

Asta cand esti singur. In biserica nu pot sa inceteze cele sapte laude, ca sunt asezate de Duhul Sfant tocmai de la Apostoli. Asta spun pentru rugaciunea particulara in chilie, acasa, fie ca esti calugar, sau ca esti mirean. Amin.