CHESTIONAR DE SPOVEDANIE

- pentru adulţi -

Motto:

Cel care-şi ascunde păcatele nu propăşeşte, iar cele ce le mărturiseşte, şi se lasă de ele, va fi miluit.

Pilde 28, 13

Cele zece porunci (Ieşirea 20, 2-17)

Porunca 1

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei afară de Mine

M-am îndoit de existenţa şi ajutorul lui Dumnezeu?

L-am lăsat pe Dumnezeu pe ultimul plan al preocupărilor

mele zilnice?

Cât din timpul zilei îmi rezerv pentru rugăciune, meditaţie,

lecturi spirituale? Acord un spaţiu bine definit preocupărilor

1 Acest chestionar de spovedanie este orientativ, fără pretenţii de exhaustivitate sau de normativitate. Nu se vrea decât un auxiliar, un simplu instrument pentru cercetarea cugetului, adesea îngreunată fie de lipsa unor repere orientative, fie din cauza unei sumedenii de îndrumare,

spirituale în timpul zilei sau le fac pe apucate, când şi dacă

îmi "vine"?

Mă rog doar dimineaţa şi seara sau îmi amintesc şi-n timpul

zilei de Dumnezeu; "uit" sau "nu(-mi fac) am timp" să mă

rog!? Încerc să conştientizez cât mai frecvent prezenţa şi

ajutorul lui Dumnezeu (să "descifrez semnele" Sale sau,

invers, greşesc încredinţându-mă acestora fără discernământ)

în situaţiile concrete de viaţă?

Mă rog cu plăcere sau rugăciunea e o povară pentru mine?

De ce mă rog (doar ca să obţin ceva)?

Sunt atent la înţelesul rugăciunii sau mă grăbesc s-o termin?

Mă las copleşit de alte gânduri şi frământări, în loc să mă

încredinţez cu totul lui Dumnezeu în aceste momente?

Am încredere în împlinirea rugăciunilor mele sau mă rog cu

îndoială?

Mă rog doar la necaz? Uit să mulţumesc lui Dumnezeu pentru

binefacerile primite?

Mă las cuprins de deznădejde sau am încredere prea mare în

ajutorul lui Dumnezeu? Ispitesc pe Dumnezeu, lăsând totul

pe seama Lui, fără să fac nici un efort personal?

Sunt preocupat de îmbunătăţirea vieţii mele spirituale (prin

Sf. Euharistie, spovedanie, rugăciune, meditaţie, lecturi

duhovniceşti, caritate etc.) sau n-am nici un fel de preocupare

religioasă ori vreun ţel duhovnicesc?

în general monastice, prea scrupulos întocmite sau în bună parte anacronice. Cercetarea cugetului poate fi făcută şi după alte criterii (modele, repere), de pildă: 1. păcate faţă de Dumnezeu, 2. faţă de aproapele: 3. faţă de sine sau 1. păcate cu cuvântul: 2. cu fapta; 3. cu gândul sau după cele 9 fericiri, după cele 7 păcate capitale ori după alte criterii. Noi am încercat aici trei modele de chestionar (pentru adulţi, adolescenţi şi copii) după Decalog, incluzând toate celelalte criterii şi categorii de păcate.

Mi-e frică de Dumnezeu sau Îl iubesc? Mă împărtăşesc frecvent2, pentru a fi într-o cât mai strânsă şi continuă (progresivă) comuniune cu Hristos sau practic o viaţă spirituală în "sincope" (salturi), "din Paşti în Crăciun"? După ce m-am împărtăşit caut să prelungesc trăirea spirituală, bucuria Liturghiei, printr-o reflecţie mai stăruitoare asupra prezenţei lui Hristos în corpul şi sufletul meu sau de îndată mă las (cu)prins de problemele "din afară" şi de tensiunile zilei? M-am lăsat copleşit îndată de vechile păcate şi compromisuri?

Mi-e ruşine să mă recunosc a fi credincios şi să-mi mărturisesc credinţa, să abordez subiecte religioase în discuţiile cu

2 La noi ortodocşii s-a încetăţenit obiceiul de a ne împărtăşi rar (uneori "din Paşti în Crăciun", ba chiar mai rar sau deloc!), din motive de "pietate" (ne/vrednicie) şi, chipurile, pentru a nu "bagateliza" actul împărtăşirii, printr-o practică frecventă. Ba mai mult, unii duhovnici, mai ales de prin mănăstiri, încurajează refuzul Sf. împărtăşanii pe motiv de nevrednicie a "penitentului". Experienţa pastorală ne învaţă că această practică interdictivă (care s-ar vrea penitenţială!) este complet ineficientă, ba chiar descurajantă creşterii şi maturizării spirituale, când credinciosul e nevoit să aştepte cu anii până să se împărtăşească, uneori chiar pentru nişte păcate minore. Cel puţin dacă în acel răstimp i s-ar acorda asistenţă spirituală, sfat duhovnicesc continuu, susţinere morală, de către respectivul "duhovnic de ocazie", dar credinciosul de regulă se spovedeşte o dată la câţiva ani sau poate pentru prima dată în viaţă, apoi rămâne "pedepsit" şi abandonat până la împlinirea anilor de interdicţie canonică. Prin această observaţie nu am dori să excludem posibilitatea amânării împărtăşaniei în cazuri excepţionale, dar nu asta să devină regula, de parcă l-am "pândi"pe enoriaş, cu o plăcere sadică, pentru a-1 "interzice". Noi am propune un ritm constant al Spovedaniei şi împărtăşaniei, pentru o creştere firească a omului, pe măsura parcurgerii itinerarului său spiritual, sub "ascultarea" (asistenţa) duhovnicului.

ceilalţi? Sunt cu adevărat un credincios practicant sau doar un "ritualist de duminica"?

• Am săvârşit vreun sacrilegiu sau profanare a celor sfinte?

• Mi-e ruşine să-mi fac cruce când trec prin faţa bisericii?

Porunca 2

Să nu-ţi faci chip cioplit; să nu te închini lor, nici să le

slujeşti

• Mi-am lipit inima de avuţii sau de alte pasiuni deşarte mai
tare decât de Dumnezeu?

• M-am lăsat pradă idolilor carierismului sau orgoliului per­
sonal.

• Port diverse obiecte (amulete) ca să-mi aducă "noroc" (chiar
şi crucea purtată în acest scop) şi să mă protejeze de "energii
negative"?

• îmi place să mă îmbrac extravagant sau să mă înzorzonez cu
tot felul de podoabe, pentru a "crea impresie"?

• Am dăruit bisericii diverse obiecte şi podoabe ce-mi prisoseau
şi mă stinghereau în casă, nu ca o Jertfă curată, sinceră 3 ?

• Am fost la "vrăjitori(are)", ghicitori(are), descântători(are),
la şedinţe oculte?

3 încă pe îa începutul secolului, în Psihologia poporului român, G. Drăghicescu sesiza că la noi sunt destui care nu s-ar sinchisi să aducă jertfă la biserică lucru de furat. Jertfa autentică înseamnă a sacrifica pentru Dumnezeu ceea ce ai mai bun (cum în vechime se aducea animalul fără meteahnă; Dumnezeu îşi aduce Jertfa Propriul Fiu pentru noi!?), nu ceea ce ai de prisos sau de aruncat. Să ne amintim pasajul cu "banul văduvei" (Marcu 12, 41—44), unde toţi aruncau în cutia darurilor de la templu cu zgârcenie sau din "prisosul" lor. Nu de puţine ori Biserica devine un fel de "container" unde se depun obiecte inutile şi kitsch-uri de tot soiul ori ca o "pălărie de milog" în care se aruncă în treacăt mărunţişul de prin buzunare.

Cred în vise4, zodiace, "viziuni", "apariţii"5, premoniţii etc. mai mult decât în cele sfinte?

Cred în vrăji, farmece, superstiţii, în puterea magiei? Ai frecventat (sau ai îndemnat şi pe alţii s-o facă) chiar şi "preoţi" ce trec drept "dezlegători", "taumaturgi" (vindecători) etc.?6 Am cochetat cu diverse credinţe şi practici ezoterice sau

4 Sf. Ioan Scărarul spune că: "cel ce crede în vise este asemenea celui
ce aleargă după umbra sa şi încearcă să o prindă" (Scara, III, 38). Cu
mult înaintea psihanalizei, cartea Eccleziastului (5, 2, 6) afirma că "din
mulţimea grijilor se nasc visele". După o viaţă de experienţe diverse
(atât pozitive, cât şi negative), unii se miră de ce au insomnii şi coşmaniri.
Ncavând nici cea mai elementară informaţie pe această temă, mulţi
credincioşi (şi chiar preoţi) caută tot felul de explicaţii "misterioase"
(hazardate) sau semnificaţii premoniţiale viselor. Există cărţi de
specialitate (nu "interpretări o(in)culte de tarabă"!), după un secol de
cercetări ştiinţifice şi experienţe clinice, aşa încât c posibilă cel puţin
demitizarea unei viziuni (mentalităţi) arhaice, puternic încărcată
emoţional.

5 Graniţa între viziune şi halucinaţie (ex. delir mistic) este relativă,
foarte subtilă. De multe ori cele două sunt uşor de confundat. Doar
persoane experimentate duhovniceşte, cu un puternic simţ al
discernământului, pot face această distincţie. De aceea, pentru omul de
rând e de preferat să refuze orice imagine, voce, revelaţie etc. şi să se
consulte cu duhovnicul. Acesta, la rându-i, dacă va constata că c vorba
de o problemă de natură psihică, nu e cazul să-i întreţină delirul, ci
să-1 îndrume, cu tact (prudenţă), pentru tratament.

6 Asistăm astăzi la o creştere a numărului de "vraci" (fie chiar şi în
"interiorul" Bisericii, cu practicarea la scară industrială, fără
discernământ, a Molitfelor Sf. Vasile cel Mare sau a altor forme de
"exorcizări" şi "dezlegări Ia minut"!), care promovează şi întreţin o
atmosferă de magie, superstiţie, ocultism şi obscurantism religios.
Profitând de naivitatea oamenilor, de anxietăţile, incertitudinile şi
sentimentele de insecuritate ce bântuie o societate bulversată, în căutarea
unei identităţi şi stabilităţi au împânzit sursele mas-media cu tot felul

eretice? Sub influenţa altor credinţe arn primit un al doilea

botez?

Sub influenţa prozelitismului neoprotestant, mă îndoiesc de

puterea Sf. Cruci?

Porunca 3 Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert

Am înjurat (de cele sfinte: grijania = Sf. împărtăşanie,

Pastele, Biserica etc.)?

Am blestemat?

Am jurat strâmb sau fără trebuinţă?

Am fost sperjur la vreun proces?

Am încălcat vreun jurământ sau făgăduinţă făcute lui

Dumnezeu?

Am vorbit vulgar; am blasfemiat (hulit); am spus glume/

bancuri pe seama celor sfinte?

Mi-am irosit timpul în discuţii sterile, inutile, flecăreală,

bârfe? Sunt cicâlitor(oare)7, pisălog(oagă), provocator(oare)

de certuri, scandaluri?

Am bârfit/judecat pe cineva?

L-am acuzat pe Dumnezeu pentru necazurile şi neîmplinirile

mele?

Utilizez în mod inutil "ticuri verbale", de genul: "ce

Dumnezeu!", "pentru numele lui Dumnezeu", "mai ştie

Dumnezeu..." etc.

de "soluţii existenţiale fast-food", aşa cum unii preoţi şi-au transformat epitrahilul şi demnitatea sacerdotală într-o simplă sursă mercantilă, de prost gust. Nu de puţine ori, unele firi anxioase şi-au transformat viaţa într-un adevărat infern, printr-un sistem de autoterorizare psihică, găsindu-şi tot felul de surse care să le întreţină temerile de "farmece", "făcături" şi alte jocuri ale imaginaţiei lor, adeseori morbide. 7 A se citi Iacov cap. 3.

8

Porunca 4 Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti

Obişnuiesc să merg duminica şi în sărbători la Sf. Liturghie? De ce (nu) merg (din obişnuinţă, de frică, din comoditate; alte motive)?

Nu cumva mi-am neglijat munca, îndatoririle familiale sau alte responsabilităţi, sub pretextul "programului" spiritual (public sau individual)?

Biserica, rugăciunea, practicile ascetice sunt pentru mine mijloace autentice de sporire spirituală sau modalităţi subtile de refulare şi escamotare a unor deficienţe psihologice nesoluţionate ori o modalitate de a mă eschiva din faţa unor responsabilităţi familiale (ori un comportament compensatoriu faţă de propriile neîmpliniri)? Nu cumva le provoc sau întreţin sub masca unei religiozităţi (scrupulozităţi) obsesive şi a unei false pietăţi?8 Luând parte la sfintele slujbe, am vorbit, am râs, am aruncat ocheade sau m-am uitat în jur criticând pe alţii mei pentru ţinuta vestimentară sau i-am tulburat prin observaţiile mele, în loc să-mi văd atent de rugăciune şi de liniştea personală? îmi petrec week-end-ul ca un adevărat creştin, oriunde aş fi? Nu-mi chivernisesc bine timpul, lăsând treburile casei (sau alte munci) pentru zile de duminică sau sărbători? Cunosc valoarea odihnei pentru regenerarea şi fortificarea organismului şi a minţii?

11 Biserica, rugăciunea, viaţa spirituală nu sunt refugii sau, cu atât mai puţin, modalităţi de compensare a unor deficienţe sau frustrări (refulări) de un gen sau altul. Viaţa religioasă înseamnă împlinire, vigoare, sănătate, în cel mai rău caz însănătoşire morală, nicidecum o clinică psihologică sau psihiatrică. Pentru astfel de probleme există instituţiile abilitate, cu care Biserica poate conlucra în sprijinirea persoanei aflate în suferinţă.

Fac afaceri, merg la piaţă ("bişniţă") sau fac alte munci (spălat,

călcat, gătit, muncile câmpului etc.) în zile de duminică şi

sărbători?

îmi irosesc timpul în faţa televizorului cu tot felul de

telenovele sau alte programe, văitându-mă apoi că nu-mi

ajunge timpul pentru biserică şi rugăciune?

Ziua de odihnă este pentru mine o simplă zi de trăndăvie sau

de relaxare şi de reîmprospătare spirituală?

Sâmbăta seara mă las prins de programul de televizor {până

noaptea târziu, îmbâcsindu-mi mintea cu tot soiul de filme,

ba chiar şi cu secvenţe obscene), merg la chefuri sau,

dimpotrivă, încerc să mă pregătesc trup şi suflet pentru

întâlnirea cu Hristos în Sf. Liturghie (fie chiar şi numai pentru

o duminică tihnită, binecuvântată, curată, luminoasă)?

Am tragere de mimă pentru a participa la Sf. Liturghie sau

de-abia mă mobilizez, trag de timp, întârzii adesea?

Desconsider, ironizez, pe toţi slujitorii Bisericii, fără

discernământ?

Porunca 5

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ

• Mă cert cu părinţii? Nu-i respect?

• M-am ruşinat de părinţii mei; i-am vorbit de rău; i-am
batjocorit; i-am lovit; i-am umilit (dispreţuit); i-am înjurat;
i-am neglijat (mai ales la boală şi bătrâneţe); i-am mâniat; i-am
dezamăgit (mâhnit)?

• M-am rugat pentru ei?

• îmi tratez socrii şi naşii ca pe proprii mei părinţi?

10

Ca părinte, îmi respect copii; le respect autonomia, personalitatea, talantul personal, opţiunile sau caut să-mi impun voia mea cu tot dinadinsul? 9 Mă rog pentru ei? Mi-am educat creştineşte copii?

Ca naş mi-am făcut datoria spirituală faţă de fmii mei? Păstrez o relaţie duhovnicească cu naşii mei sau e pur formală? Dau un exemplu de viaţă şi moralitate creştină copiilor mei sau le sunt sminteală? Mă aud înjurând, făcând scandal; dau pildă de atitudine şi comportament negativ, imoral? Nu cumva am creat inegalităţi, animozităţi între copii părtinindu-1 pe vreunul din ei şi respingând pe celălalt(ţi)? Intervin frecvent (şi insistent) în familia copiilor mei cu "poveţe", sugestii, sfaturi, ajutor sau îi las să se descurce singuri? îmi tratez ginerele sau nora ca pe propriul meu copil sau ca pe un străin şi intrus în familie? Am un părinte duhovnic cu care mă consult în problemele existenţiale şi spirituale? II ascult cu adevărat? Dar el mă "ascultă" (înţelege şi sprijină) fără să mă "judece" şi să mă '"dăscălească"? l0

15 De multe ori părinţilor le convine doar porunca a cincea, ignorând sau nccunoscand şi perspectiva inversă propusă de Sf. Apostol Pavel: "Copii, ascultaţi pe părinţii voştri... Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta... Şi voi,părinţilor, mi întărâtaţi la mânie pe copiii voştri..." (Efeseni 6, 1-4)

1:1 Există persoane indecise, uneori cu un psihic labil, cu o personalitate imatură, care confundă ascultarea duhovnicească cu un conformism căldicel şi securizant, care să le absolve de responsabilităţile şi opţiunile personale. Ba încă şi destui "duhovnici" promovează o atitudine autoritaristă, pretinzând o ascultare "necondiţionată" şi perpetuă, ceea ce împiedică maturizarea şi autonomizarea persoanei. Ca orice formă de dependenţă psihologică, această "ascultare oarbă" riscă să dezvolte o "personalitate de tip marsupian" (un ins "depersonalizat"), cu un comportament şi o atitudine de obedienţă, servilism şi docilitate.

11

Schimb duhovnicul după bunul meu plac sau după slăbiciunile

mele?

Cinstesc memoria eroilor şi a martirilor neamului/credinţei

sau jertfa lor îmi este indiferentă?

Mă rog, frecventez, sunt atent cu binefăcătorii, povăţuitorii,

dascălii mei sau îi dau complet uitării?

Porunca 6 Să nu ucizi

Am săvârşit avort (chiar şi din neglijenţă); mi-am dat consimţământul sau am îndemnat pe cineva la comiterea unui avort?

Am abandonat sau neglijat cumva propriul copil? L-am ucis (sufocat) din neglijenţă? Am dorit moartea cuiva?

Pierzându-mi speranţa (încrederea) în Dumnezeu, viaţă, în mine însumi, am avut gânduri, tentative suicidare? Nu m-am eliberat încă de obsesia sinuciderii? " Mi-am distrus propria sănătate printr-o viaţă dezordonată: băutură, fumat, droguri, chefuri, nopţi nedormite, necumpătare în toate?

Sunt în duşmănie (ranchiună, pică, resentimente!) cu cineva şi vreau să mă răzbun?

Am rănit, ucis pe cineva cu voie sau fără voie (ex. în acci­dent, într-o încăierare)? Am dus pe cineva la deznădejde?

11 Adesea unii slujitori ai Bisericii manifestă o atitudine inflexibilă, extremistă, faţă de "sinucigaşi". în loc de a-i judeca, acuza şi respinge cu vehemenţă, mai bine s-ar documenta asupra problemei depresiei ("duhul întristării", în teologia evagriană sau casiană) şi ar căuta să le stea aproape în momentele de declin sufletesc ori s-ar angaja în acţiuni de consiliere şi prevenţie suicidară.

12

M-am bătut, certat, mâniat, cu cineva? Sunt irascibil, agresiv? Am bătut sau ucis animale?

Porunca 7 Să nu fii desfrânat n

Trăiesc necununat (în concubinaj)? Am/sunt divorţat/

recăsătorit/bigam?

Am săvârşit adulter? Am stricat familia (sau afectat relaţia

conjugală a) cuiva?

Mă aflu şi în prezent în vreo relaţie adulterină?

Mi-am silit partenerul conjugal la practici erotice (perverse)

ce violentează limita acceptabilului pentru el?

Există în familie anumite disfuncţionalităţi, incompatibilităţi,

impasuri, tensiuni conjugale nerezolvate?l3 Acestea nu devin

pentru mine sau pentru celălalt pretextul unor practici ascetice

exacerbate sau ale unei false pietăţi?

12 Din păcate, sub justificarea unei pioase pudicitâţi, Biserica noastră e foarte discretă pe astfel de teme, ca şi când omul ar fi o fiinţă asexuată. Lipsa unor ghiduri sau repere educative creştine "oficiale" (în afara celor interdictive) face foarte dificilă abordarea, din punct de vedere duhovnicesc, a unor asemenea chestiuni. Oricum preotul duhovnic trebuie să trateze cu toată seriozitatea, priceperea, atenţia şi înţelegerea aceste chestiuni care fac parte inerentă din viaţa noastră. 11 In loc de a căuta tot felul de explicaţii ''magice", ar fi de dorit ca astfel de cupluri să se adreseze specialistului pentru o terapie familială. La noi, din ignoranţă, ruşine şi orgoliu (poate uneori şi datorită costurilor), există reţineri în a se adresa psihologului, psihoterapcutului sau psihiatrului (chipurile de a nu fi luat drept "nebun"!). Preotul duhovnic nu se va substitui terapeutului, dar trebuie să aibă cunoştinţe în domeniu, cel puţin pentru a trata cu toată seriozitatea asemenea cazuri problematice (nu numai după canoanele unui moralism intolerant) şi a le îndruma către clinicile de specialitate.

13

Nu cumva mă folosesc de strategia unei pseudoasceze (de

pildă un comportament sexual evitant, sub pretextul unor zile

de post autoimpuse şi al unor norme interdictive inversate),

lăsându-mi partenerul(a) pradă autoerotismului sau unor

frustrări insuportabile?

Utilizăm practici contraceptive (auto)distructive, moralmente

inacceptabile sau chiar abortive în secret?

Mi-am satisfăcut singur plăcerile? 14

Sunt lacom la băutură şi mâncare, stârnindu-mi astfel apetitul

sexual?

Frecventez medii imorale, case de toleranţă? Am practicat

prostituţia sau am îndemnat pe cineva la păcat?

Am înclinaţii către persoane de acelaşi sex?

Am stricat fecioria cuiva sau am corupt (pervertit) vreun copil,

adolescent?

Ca părinţi, obişnuim să ne culcăm copiii cu noi în pat, chiar

până la vârste destul de avansate?

Simt că am unele porniri sexuale perverse sau patologice (ex.

zoofilie, incest, porniri spre viol etc.)?

Am privit filme, reviste, scene erotice, pornografice, pe

14 Ne-am oprit asupra acestei chestiuni pentru că e cea mai frecventă (îndeosebi la tineri sau la persoane singure, chiar până la vârste foarte înaintate) în scaunul spovedaniei. Chiar dacă moralmente nu ar fi cea mai gravă, devine totuşi cea mai problematică, acută şi bulvcrsantă pentru multe persoane, care o percep drept o chestiune ruşinoasă, degradantă, umilitoare sau cauzatoare de boli psihice. In literatura de specialitate mai nouă se pare că lucrurile stau tocmai invers: autoerotismulpoate fi simptom al anumitor tulburări. Duhovnicul trebuie să fie la curent cu cercetările din câmpul psihologiei, pedagogiei, psihoterapiei, psihiatriei şi ale altor discipline umaniste, pentru a avea o înţelegere mai nuanţată asupra unor asemenea probleme, care constituie obstacole serioase în dezvoltarea psihologică şi moral-spirituală a persoanei.

14

Internet; am vreun poster indecent pe pereţi, în maşină

ş.a.m.d.; m-am desfătat cu lecturi (sau telefoane) erotice; mă

uit după alte persoane pe stradă?

Mă las pradă imaginarului(ţiei) sau caut să-mi pun pază minţii,

focalizându-mi atenţia spre alt gen de preocupări, lecturi etc?

Obsedat de propriile frustrări şi eşecuri, nu cumva, sub masca

unei false pietăţi, caut să proiectez asupra celorlalţi şi să induc

o atitudine negativă faţă de viaţa conjugală, ca fiind păcat,

ruşine, impediment faţă de progresul spiritual?

Practic vreun fel de pază a simţurilor sau mă las purtat de

tentaţiile lumii?

M-am îmbrăcat indecent pentru a atrage privirile din jur?

M-am lăsat antrenat sau am provocat discuţii obscene?

Porunca 8 Să nu furi

Am furat ceva? Din ce motiv? Am restituit bunul furat sau

găsit, cu atât mai mult când cunoşteam proprietarul?

Sunt arghirofil, deşi ştiu că "iubirea de arginţi e rădăcina

tuturor relelor" (I Timotei 6, 10)?

Socotesc că mă pot bucura din câştigul necinstit?

Din dorinţa de câştig rapid şi uşor, m-am ocupat de bişniţă,

trafic de valută, droguri, trafic de carne sau de influenţă etc?

Am înşelat pe cineva?

Am primit sau dat mită?

Am luat camătă?

Am fost risipitor sau zgârcit?

Sunt lacom să adun avuţii, refuzând ajutorul celui în trebuinţă?

Am ajutat sau am îndemnat pe alţii la furt?

Am jefuit, profanat morminte?

15

Am furat din magazine în timp de calamităţi?

N-am restituit banii, cărţile, alte bunuri împrumutate?

Am oprit plata lucrătorilor? I-am nedreptăţit la plată?

Sunt leneş şi-mi place câştigul rapid şi uşor?

Am practicat jocuri de noroc? îmi pierd timpul şi-mi distrug

sănătatea cu jocuri pe calculator (simulator)?

Caut să înşel în diverse situaţii (ex. călătorii fără bilet,

speculă, furt la cântar, falsificarea produselor, eschivare

de la plata unor dări, nerestituirea unor sume necuvenite

etc.)?

Am adus ca jertfă la biserică din bunuri furate?

Am făcut diverse acţiuni caritative, filantropice, din orgoliu

personal sau pentru a fi apreciat de semenii mei?

Am cumpărat, la preţuri scăzute, şi am utilizat bunuri de furat?

Ai cerşit sau te-ai umilit pentru a obţine favoruri sau bunuri

inutile?

Porunca 9 Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău

Am minţit? Am vorbit cu două înţelesuri, provocând o reacţie

agresivă din partea celuilalt?

Am fost fals, linguşitor, servil, pentru a-mi atinge vreun scop?

Am dorit/doresc răul cuiva? Sunt în duşmănie cu cineva?

Am fost martor mincinos la vreun proces? Am corupt pe

cineva să dea declaraţii false împotriva cuiva?

în calitate de judecător, am fost drept sau am fost părtinitor

cu cineva primind mită sau judecând după afinităţi şi interese

personale?

în loc să caut o soluţie justă sau creştinească am dat pe cmeva

în judecată?

îmi manifest în mod agresiv (fie şi mocnit) sentimentul de

16

inferioritate15 faţă de altcineva? Mă simt complexat şi atunci reacţionez prin persiflarea, deprecierea, devalorizarea celuilalt?

Am contribuit cumva, direct sau indirect, la condamnarea sau umilirea vreunui semen al meu? Am desconsiderat şi devalorizat pe cel mai mic sau mai slab decât mine, pe subalternii (angajaţii) mei? M-am mândrit? Am profitat de slăbiciunea sau ignoranţa vreunui semei de­al meu?

Am calomniat, ocărât, pe cineva? Am lezat (jignit) pe cineva? Am pârât, judecat, vorbit de rău, bârfit, batjocorit, dispreţuit pe cineva?

Porunca 10 Să nu doreşti nimic din ce este al aproapelui tău

Am dorit soţia cuiva? Am stricat familia cuiva? Am provocat

gelozie în familia cuiva?

Am invidiat pe cineva pentru avere, capacitate, inteligenţă,

cultură, poziţie socială, farmec personal, succes profesional,

reuşită familială etc?

Sunt în proces cu cineva pentru averi, proprietăţi, pământuri

etc?

Sunt hrăpăreţ, având pretenţii asupra unor moşteniri

necuvenite; am mutat hotarul vreunei moşii; m-am făcut

proprietar în mod samavolnic?

Sunt lacom, pofticios, posesiv, necumpătat? Nu (pot să) ţin

post?

n O temă de mare interes ştiinţific (psihologic) o constituie: stima de sine. Demnitatea persoanei, din punct de vedere teologic, se fundamentează pe faptul de a fi purtătorul chipului lui Dumnezeu. O imagine pozitivă de sine n-ar trebui lipsită de dimensiunea religioasă a interiorităţii noastre.

17

Din zgârcenie, am mâncat hrană alterată? Am mâncat pe ascuns, ca să nu fiu văzut de alţii sau să nu împart cu ei?

I

N.B.:

• Simt că am făcut vreun progres de la spovedania
precedentă sau în general; stagnez sau am scăzut mai
mult?

• Ce mi se pare mai relevant din examenul de conştiinţă
şi din spovedania recentă?

• Ce decizie aş lua? Realist vorbind, mă simt în stare s-o
duc la capăt?

• Cum văd posibile schimbarea, îndreptarea, progresul
personal, moral-spiritual? Prin ce mijloace?

J

Dileme, probleme

a) în raport cu Dumnezeu

în ce "raport", "relaţie", mă aflu actualmente cu Dumnezeu? Ce reprezintă pentru mine? Mă îndoiesc de existenţa Sa?

Dumnezeu este viu, pentru mine, sau o simplă abstracţiune metafizică, doar un subiect cultural interesant?

îl acuz pe Dumnezeu pentru neîmplinirile mele? Mă atrage (preocupă) viaţa spirituală sau nu mă interesează acest "subiect"?

Comunic cu Dumnezeu în rugăciune (mă "consult" cu El în problemele mele fundamentale de viaţă) sau pre­fer să fac orice altceva decât să mă rog? îi chem în ajutor; îi cer să-mi arate şi să-mi deschidă Calea; îi mulţumesc, îl preamăresc pentru darurile prim­ite sau nu?

Ce cred eu că ar vrea Dumnezeu de la mine? Dar eu de le El?

b) în raport cu semenii

Părinţii:

• Există comunicare, respect - reciproc - în relaţia cu
părinţii? Sunt prea autoritari, hiperprotectivi, posesivi
sau dimpotrivă sunt prea permisivi, indiferenţi, absenţi
faţă de mine?

• Dacă sunt decedaţi, mă rog pentru ei?

19

• Dacă m-au abandonat ori s-au comportant dur cu mine,
sunt în stare să-i iert, fără să-i judec?

• Ce aş (fi) aştepta(t) de la ei?

• Ce cred că ar aştepta copiii mei de la mine? Oare nu
repet istoria părinţilor mei? Nu sunt cumva, în loc să le
fiu model, le sunt sminteală?

• Nu cumva sunt prea dur, posesiv, hiperprotectiv
(anulându-le personalitatea, voinţa, sentimentele,
opţiunile, vocaţia) sau prea permisiv (din dragoste le
permit orice, nu-i controlez deloc, le fac toate voile)?

Propria familie:

• Există încredere, comunicare, sinceritate, dialog în relaţia
cu soţul/ia, cu copiii?

• Ce responsabilităţi în general şi spirituale în special aş
avea faţă de celălalt, faţă de copii?

• Contribui la crearea unei atmosfere de familie creştine
sau dimpotrivă provoc scandaluri, tulburare, agitaţie,
neîncredere, discordie, tensiuni (fie şi numai mocnite)?

• Dacă există anumite impasuri conjugale
(incompatibilităţi sau dificultăţi), ne-am adresat
specialistului pentru o terapie familială sau
duhovnicului? De ce nu ne adresăm specialistului: de
ruşine, din orgoliu, din neîncredere în competenţa lui
sau în faptul de a ne înţelege? Ce facem în acest sens
pentru remedierea situaţiei?

• Fac eforturi pentru autonomizarea propriei noastre
familii, pentru realizarea unei identităţi familiale, a un
stil familial propriu sau caut să transfer în casa mea
modelul familiei părinteşti, fiind mereu împărţit între
familia mea şi familia (mentalitatea) părinţilor mei?

• în caz de ceartă îl şantajez "instinctiv" pe celălalt cu
divorţul sau, dimpotrivă, caut să sporesc tot mai mult

unitatea şi soliditatea relaţiei noastre creştine printr-o soluţionare justă a disputei şi printr-o împăcare grabnică, fără reproşuri? Ţin(em) mânie sau caut(ăm) să detensionăm atmosfera potrivit principiului paulin: "să nu apună soarele peste mânia voastră!" ge.menii mei:

• Sunt corect faţă de cei din preajma mea (superiori, egali,
subalterni) sau am o atitudine ambiguă, ostilă, versatilă?
Cum mă comport cu prietenul(a) meu(a)?

• Mă orientez după Regula de aur a creştinismului: Toate
câte voiţi să vă facă oamenii, faceţi voi mai întâii (Matei
7, 12) sau caut să profit de tot ce pot după celălalt?

• Ajut pe cel care-mi solicită sprijinul sau acest fapt mă
lasă indiferent, îl amân, îl refuz, îl port cu vorba?

• Sunt în duşmănie cu cineva? Fac ceva pentru împăcare?

Natura:

Am murdărit (poluat) natura, mediul ambiant, în excursii, aruncând hârtii etc. pe stradă? Chiar dacă "nu mă vede nimeni" (în afară de Cel de sus) e corect (creştinesc) un astfel de comportament?



c) în raport cu mine însumi

Nu mă îngrijesc de sănătatea (igiena) fizică, psihică,

mentală, spirituală? Din ce motiv (delăsare, comoditate,

depresie, abulie)?

Fumez, beau (sunt alcoolic?), mănânc neglijent (sunt

bulimic?), mă droghez, sunt sedentar (leneş sau apatic,

depresiv, nemotivat?), sau dimpotrivă, agitat, stresat; duc

o viaţă dezordonată, dezmăţată?

Am un comportament autist, prea închis în mine însumi;

trăiesc izolat, în mod exagerat în plan imaginar, şi îmi satisfac singur plăcerile erotice? Nu mi-am găsit încă un sens (rost) în viaţă? Sunt fals, ambiguu sau nu mi-am găsit un "loc" al meu pe lume? Sunt egoist, egocentric, autosuficient, plin de sine, îngâmfat?

Ascund un păcat ruşinos (ex. viol, incest, abuz) din copilărie, adolescenţă, altcândva, neavând încredere să-1 mărturisesc cuiva (preot, psiholog, psihoterapeut, psihiatru, părinţi, prieteni), ca să mă eliberez de povara lui, de teama de a nu fi greşit înţeles(asă), judecat(ă), mustrat(ă) ş.a.m.d.?

I

La cele 9 porunci bisericeşti

1. Să ascultăm cu evlavie Sf. Liturghie în fiecare duminică şi sărbătoare

Una e să asculţi, alta e să.participi, cu totul altceva este

să te împărtăşeşti la Sf. Liturghie, să te uneşti pe viu cu

Hristos.

Se impune dezvoltarea conştiinţei noastre liturgice şi

euharistice (a prezenţei lui Hristos în fiinţa noastră).

2. Să ţinem posturile de peste an

în principal e vorba de cele 4 posturi mari: al Paştilor, al Sân 'Petrului (al Sf. Apostoli Petra şi Pavel), a\ Sfintei Marii şi al Crăciunului; apoi celelalte zile de post rânduite de biserică (cf. calendarului). Deşi seamănă foarte bine, trebuie să facem distincţia între post şi simpl&dietă alimentară: postul are o semnificaţie şi finalitate spirituală (se adresează conştiinţei, sănătăţii spiritului), dieta se adresează în principal vindecării corpului. Pe de altă parte doar abstinenţa alimentară, fără o schimbare interioară, rămâne un simplu exerciţiu gas­tronomic.

într-o societate consumistă şi secularizată e foarte dificil să te îndeletniceşti cu postul, rugăciunea, meditaţia, lectura duhovnicească (pari cel puţin anacronic!), dar dacă o simplă dietă naturistă e posibilă, cu atât mai necesară devine recuperarea postului, ca exerciţiu spiri­tual de purificare ("dexintoxicare" psihofizică) şi fortificare a voinţei şi trezviei.

■vx

3. Să cinstim feţele bisericeşti

• Problema e reciprocă: respectă-te, să fii ivspectatl şi
complexă: dacă, pe de o parte, educaţia atee a dezvoltat
o atitudine de dispreţ faţă de slujitorii Bisericii, tratându-i
ca pe un fel "paria", de "paraziţi ai societăţii" (şi, de ce
n-am recunoaşte, în destule cazuri calitatea intelectuală,
moral-spirituală şi selecţia vocaţională lasă de dorit!),
pe de altă parte, ca orice tip de grup minoritar (chiar
dacă Biserica deţine locul prim în sondajele de
popularitate), mulţi slujitori ai Bisericii arborează o
atitudine de aroganţă, superioritate şi autosuficienţă
(uneori chiar seniorism) faţă de credincioşi. Soluţia
ambelor tabere rămâne sfânta smerenie şi luciditate a
Crucii.

• Oricum ascultarea de duhovnic (nu atât "iscusit", cât
autentic) are toate şansele de a te duce la o descoperire
reală de sine şi a lui Dumnezeu prin şi în Biserică.

4. Să ne spovedim şi să ne cuminecăm

în fiecare din cele patru posturi mari de peste an,

ori, dacă în fiecare post nu putem, cel puţin o dată

pe an, în Postul Paştilor.

• Această poruncă bisericească nu exclude împărtăşania
deasă, dimpotrivă, încurajează împărtăşania cel puţin în
cele patru mari posturi de peste an, întrucât întâlnim încă
şi astăzi destui credincioşi nespovediţi şi neîmpărtăşiţi
de ani de zile sau chiar niciodată în viaţă.

• Oricum, spovedania şi împărtăşania frecventă devin
mijloacele cele mai eficiente de creştere şi maturizare

spirituală, exerciţii de conştientizare a prezenţei lui Hristos în viaţa noastră, de participare benevolă la durerea Crucii, dar şi la bucuria învierii, de asumare a unei noi atitudini de viaţă, de înnoire permanentă, de cufundare tot mai adâncă în misterul de iubire a Tatălui prin Fiul jertfit în Duhul Sfânt ce ne-adună într-Acelaşi Corp euharistie, dătător de sens şi plenitudine existenţei noastre.

5. Să ne rugăm pentru cei ce stau în fruntea ţării

► Deşi pare o "sechelă" posteomunistă, această poruncă cere o responsabilizare reciprocă: pe de o parte, a celor de jos pentru întărirea sau chiar deşteptarea credinţei (dacă e cazul), prin rugăciunea noastră, în sufletul celor aleşi; pe de altă parte, trezirea şi dezvoltarea conştiinţei că piramida "puterii" creştine se află cu capul în jos, avându-şi baza în cer - "care între voi va vrea să fie mare, să fie slujitorul vostru" (Matei 20, 26). Aleşii poporului (de orice coloratură politică) nu sunt "proprietarii", ci fraţii noştri întru Hristos!

6. Să ţinem posturile orânduite de autoritatea bisericească în caz de calamităţi

• Porunca e clară; sperăm să nu fie cazul. Dar cel mai important lucru e să nu uităm atât de repede că în Decembrie 1989 au murit peste o mie de oameni (şi cine mai ştie câte mii sau zeci de mii în închisori şi deportări) pentru adevăr, demnitate şi credinţă, nu pentru consumism, speculă şi indolenţă!

7. Să nu citim cărţi eretice sau ale sectarilor

Porunca pare a fi validă mai ales pentru conştiinţele crude şi labile, care uşor pot fi deturnate de la dreapta credinţă, dar la fel de important ar fi să nu ne irosim timpul cu lecturi de proastă calitate, articole de presă care nu caută decât senzaţionalul şi emisiuni TV fără noimă. Se impune o selectare calitativă a lecturilor, emisiunilor, modurilor de relaxare şi o cât mai judicioasă valorificare a timpului personal.

8. Să nu înstrăinăm, nici să folosim,

spre scopuri străine, lucrurile bisericeşti

sau averea Bisericii

Dacă odinioară fiecare piatră pusă la construcţia unei biserici era binecuvântată (şi ar fi de ajuns să citim despre zidirea şi sfinţirea Templului din Ierusalim: III Regi 6-8 şi rezidirea şi sfinţirea lui, I Ezdra 5-6), azi se pare că bisericile au devenit pentru mulţi adevărate "surse de venit", "oi grase cu mulţi miei" (şi constructorul şi instalatorul şi homarul şi tâmplarul etc, ca să nu mai vorbim de "cei ai casei"!), pierzându-se conştiinţa sacramentală de Casă a Domnului, nu "peşteră de tâlhari" (oricum, pare-se că istoria se repetă!). Asistăm din nou la o răsturnare de optică, obtuzitate şi cecitate morală, o optică deformată de lăcomie şi indolenţă: pentru Domnul (biserică) sacrifici ce ai mai bun, nu-ţi sufleci mânecile până la fundul sacului!

9. Să nu facem nunţi şi petreceri în timpul posturilor

• Rând pe rând se impune recuperarea unei tradiţii (concepţii de viaţă) creştine sănătoase, în care exista(ă) o anumită decenţă şi sens în toate. Societatea contemporană a pierdut, în afara sacrului, chiar şi candoarea şi farmecul sărbătorescului, substituit, în mod vulgar, cu festivismul şi carnavalescul neopâgân. Nu e cazul să descriem scenariile discotecii, chefurilor sau emisiunilor de vinerea după miezul nopţii... E suficient să ne reamintim că în Vinerea Mare Domnul a fost pus pe cruce. Pentru ce/cine?

în Tradiţia morală a Bisericii

Cele 8 "gânduri ale răutăţii" (după Sf. Ioan Casian şi Evagrie Ponticul) l6

• Lăcomia pântecelui (gastrimargia)

• Demonul desfrânării (porneia)

• Iubirea de argint (philarghyria)

• Mânia (orgi)

• Duhul întristării (lypi, depresia)

• Duhul trândăviei (acedia, non-sensul
existenţial, vidul spiritual)

• Slava deşartă (kenodoxia)

• Mândria (hyperfania)

Păcatele de căpetenie 7 j

• Mândria

• Iubirea de argint

• Desfrânarea

• Lăcomia

• Invidia

16 Se impune o precizare: toate "patimile" sunt ambivalenţe (patimă şi
boală deopotrivă). Un duhovnic cu experienţă trebuie să fie atent la
distincţia între starea sufletească de fond, problemele reale ate
"penitentului'" şi păcatul propriu-zis, pentru că una este păcatul, cu
totul altceva este simptomul unei boli. De pildă "lăcomia pântecelui"
poate fi şi semnul patimii, al lipsei de control, dar şi simptomul unei
boli (ex. sub îorm&bulimiei, xndepresia nevrotică saupsihotică), seinnul
unei decompensări afective.

17 în morala tradiţională, cele 7/8 gânduri ale răutăţii ele mai apar şi
sub denumirea de păcate de căpetenie.

28

• Mânia

• Lenea

Păcatele împotriva Duhului Sfânt

• Necredinţa, ateismul

1 Ura împotriva lui Dumnezeu

' Deznădejdea în milostivirea lui Dumnezeu

1 Ispitirea lui Dumnezeu prin prea marea încredere în

atotmilostivirea lui Dumnezeu, fără îndreptarea

noastră

Păcatele strigătoare la cer

• Uciderea

• Sodomia 1S

• Oprirea plăţii lucrătorilor

• Asuprirea văduvelor şi orfanilor

• Batjocorirea şi asuprirea părinţilor

Faptele milei trupeşti

1 A sătura pe cel flămând

1 A da de băut celui însetat

1 A îmbrăca pe cel gol

1 A primi pe cel străin

1 A cerceta pe cel bolnav

> A cerceta pe cel din temniţă

1 A îngropa pe cel mort

18 Homosexualitatea (de la cetăţile Sodomei şi Gomorei, distruse pentru acest păcat - Facerea, cap. 10).

29

Faptele milei sufleteşti

A îndrepta pe cel ce greşeşte

A învăţa pe cel neştiutor

A da sfat bun celui ce stă la îndoială

A ne ruga pentru aproapele

A mângâia pe cei întristaţi

A suferi cu răbdare asuprirea şi a

întări şi pe alţii la răbdare când sunt

asupriţi

A ierta pe cei ce ne-au greşit

30

EXAMINAREA CONŞTIINŢEI ÎNAINTE DE SPOVEDANIE

- pentru adolescenţi -

Porunca 1

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai aJţi dumnezei afară de Mine

• Te rogi dimineaţa şi seara? Dar în timpul zilei, îţi aminteşti
de Dumnezeu? Stai de "vorbă" cu El?

• Eşti atent când te rogi sau rosteşti mecanic şi pe fugă unele
rugăciuni?

• îţi faci cruce când treci prin dreptul bisericii sau ţi-e ruşine
să nu râdă colegii sau trecătorii?

• Te îndoieşti şi conteşti existenţa şi necesitatea ajutorului lui
Dumnezeu?

Porunca 2

Să nu-ţi faci chip cioplit; să nu te închini lor, nici să Ie slujeşti

• Crezi în stafii, strigoi, vrăjitoare, puteri magice?

• Porţi unele obiecte care să-ţi aducă "noroc"?

• îţi place să te înzorzonezi cu tot felul de cercei şi alte podoabe,
în căutare de senzaţional?

• Frecventezi unele cercuri satanice?

Porunca 3 Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert

• înjuri? Te laşi uşor influenţat(ă) de colegii care folosesc

31

expresii triviale?

Ai spus bancuri şi glume pe seama celor sfinte?

Ai vorbit urât, în zeflemea, cu părinţii, profesorii, colegii,

fraţii/surorile tale?

Porunca 4 Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti

Mergi duminica la biserică? Te împărtăşeşti?

Mergi de bună voie la biserică sau trebuie să "tragă" părinţii

de tine? întârzii adesea?

îţi place la biserică sau te plictiseşti repede?

îţi faci lecţiile duminica sau ţi le pregăteşti deja de vineri,

sâmbătă, ca duminica să fii liber?

Vrei să înveţi mai multe despre cele sfinte sau n-ai nici un

interes pentru viaţa religioasă?

Porunca 5

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ

Asculţi de părinţii sau le replici (îi repezi) într-una? I-ai

supărat cumva? V-aţi împăcat? Există încredere, comunicare,

între tine şi părinţi?

îi ajuţi când îţi solicită ajutorul sau ai alte lucruri mai

"importante" de făcut?

Te rogi pentru părinţii tăi, pentru fraţii/surorile tale, pentru

familia ta?

în ce raport te afli cu părinţii, învăţătorii, profesorii, preotul?

Simţi uneori că nonconformismul, teribilismul vârstei, ating

limite insuportabile pentru cei din jur sau chiar pentru tine?

32

Porunca 6 Să nu ucizi

Te-ai bătut sau certat cu cineva?

Urăşti pe cineva?

Ai chinuit sau ucis animale?

Porunca 7 Să nu fii desfrânat

Te-ai uitat la filme, imagini (poze) sau reviste sexy, porno?

Mergi la chefuri, la discotecă? Te laşi prins(ă) de euforia

momentului: băutură, fumat, droguri, sex?

Ţi-ai satisfăcut singur(ă) plăcerile?

Ai început relaţiile intime (posibile consecinţe: sarcină, avort,

boli venerice, infidelitate etc..)?

Porunca 8 Să nu furi

Ai furat ceva? Ai dat înapoi?

Ai luat bani din portofelul părinţilor fără să le ceri

permisiunea?

Ai înşelat pe cineva, cumva (ex. ai călătorit fără bilet)?

Ai găsit ceva ce nu-ţi aparţine şi n-ai dat înapoi?

Ai fost leneş(ă)?

Pierzi vremea cu jocuri pe calculator etc?

Ai copiat la lucrările scrise?

33

Porunca 9 Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău

• Ai minţit? Dacă ai făcut o boacănă, ţi-a fost frică să
mărturiseşti adevărul?

• Ai bârfit (vorbit de rău), batjocorit pe vreun coleg?

• Ai râs de infirmităţile, slăbiciunile, vreunui coleg?

• Ai provocat pe cineva la ceartă?

• Ai pârât pe cineva?

• Te-ai răzbunat pe cineva care ţi-a făcut ceva rău?

• Porţi pică cuiva?

• Te-ai dat "mare" faţă de cineva? Ai fost mândru?

• Ai refuzat să ajuţi pe cineva care ţi-a solicitat sprijinul?

Porunca 10 Să nu doreşti nimic din ce este al aproapelui tău

• Invidiezi pe vreun coleg (ex. pentru o notă mai bună. pentru
că arată mai bine, pentru că e admirat de ceilalţi sau apreciat
de profesori) sau pe altcineva?

• Ai fost egoist, nevoind să împărţi nimic cu altcineva sau ai
făcut-o cu inima "strânsă"?

• Ai încercat să ţii post, măcar vinerea să nu mănânci carne?
Chiar dacă abstinenţa (în general) e problematică, faci vreun
efort în acest sens?

N.B.

• Ai făcut vreun progres de la spovedania precedentă?

• Ce nu-ţi place la tine?
Ce ai vrea sa schimbi?

34

EXAMINAREA CONŞTIINŢEI ÎNAINTE DE SPOVEDANIE

- pentru copii -

Porunca 1

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei afară de Mine

• Te rogi dimineaţa şi seara?

• Ce rugăciuni ştii? Eşti atent când le rosteşti sau le spui
mecanic, pe fugă?

• îţi faci cruce când treci prin dreptul bisericii?

Porunca 2

Să nu-ţi faci chip cioplit; să nu te închini lor, nici să le

slujeşti

• Ţi-e frică de stafii, strigoi, vrăjitoare, puteri magice?

• Porţi unele obiecte care să-ţi aducă "noroc"?

Porunca 3 Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert

• Ai înjurat? Te-ai luat după colegii care vorbesc prostii? Ai
vorbit lucruri necuviincioase?

• Ai spus bancuri şi glume despre cele lucruri sfinte?

• Ai vorbit urât cu părinţii, profesorii, colegii, fraţii/surorile
tale?

35

Porunca 4 Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti

Mergi duminica la biserică? Te împărtăşeşti des?

Mergi de bună voie la biserică sau trebuie să "tragă" părinţii

de tine? întârzii adesea?

îţi place la biserică sau te plictiseşti repede?

îţi faci lecţiile duminica sau ţi le pregăteşti deja de vineri,

sâmbătă, ca duminica să fii liber?

Mergi la ora de religie şi la cateheză? îţi place?

Porunca 5

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ

Asculţi de părinţii sau le întorci vorba, te cerţi cu ei? I-ai

supărat cumva? V-aţi împăcat?

îi ajuţi când îţi solicită ajutorul sau le faci în ciudă?

Te rogi pentru părinţii tăi, pentru fraţii/surorile tale, pentru

familia ta?

Asculţi de învăţători, de profesori, de preot?

Porunca 6 Să nu ucizi

Te-ai bătut sau certat cu cineva?

Urăşti pe cineva?

Ai chinuit sau ucis animale?

36

Porunca 7 Să nu fii desfrânat

• Te-ai uitat la filme, imagini (poze) sau reviste necuviincioase?

• Te-ai uitat pe ascuns, cu curiozitate, să vezi pe cineva
dezbrăcat?

Porunca 8 Să nu furi

• Ai furat ceva? Ai dat înapoi?

• Ai luat bani din portofelul părinţilor fără să le ceri voie?

• Ai înşelat pe cineva, cumva (ex. ai călătorit fără bilet)?

• Ai găsit ceva ce nu-ţi aparţine şi n-ai dat înapoi?

• Ai fost leneş(ă)?

• Pierzi vremea cu jocuri pe calculator etc?

• Ai copiat la lucrările scrise?

Porunca 9 Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău

Ai minţit? Dacă ai făcut o boacănă, ţi-a fost frică să

mărturiseşti adevărul?

Ţi-ai bătut joc de vreun coleg infirm sau mai neajutorat decât

tine?

Ai provocat pe fraţii tăi mai mici la ceartă?

Ai pârât pe cineva? L-ai vorbit de rău?

Ai iertat pe cineva care te-a supărat?

Ai vrut să te răzbuni pe cineva care ţi-a făcut ceva rău?

Ai refuzat să ajuţi pe cineva care ţi-a solicitat sprijinul?

Te-ai dat "mare" faţă de cineva? Ai fost mândru?

37

Porunca 10 Să nu doreşti nimic din ce este al aproapelui tău

» Ai invidiat pe vreun coleg (ex. pentru o notă mai bună) sau

pe altcineva? » îşi pare rău dacă un coleg are ceva mai frumos decât tine (ex.

o jucărie, o haină, o carte)? » Ai putea să renunţi la un lucru ce-ţi place, să-1 faci cadou

cuiva drag? » Ai fost egoist, nevoind să împărţi nimic cu fraţii sau surorile

tale? • Ai încercat să ţii post, măcar vinerea să nu mănânci carne

Sursa:Chestionar de Spovedanie Pr. dr. Eugen Jurca(Editura Marineasa Timişoara, 2002
)