INIMA IN MARELE POST(2)

A cincea saptamâna

„Au trimis Dumnezeu pre Duhul Fiului sau în inimile voastre, carele striga: Avva Parinte.” /Gal. 4:6/ 1. De ce ne este rânduit postul? Cred ca pentru a ne aminti mai bine obârsia noastra. Ca sa ne amintim ca nu sântem doar rodul pamântului, ci al cerurilor – mai întâi de toate al cerurilor. Ca sa ne aducem aminte ca sântem neam ales, si ca Tatal nostru e însusi Împaratul cerurilor si pamântului. 2. De ce Maica noastra Biserica Pravoslavnica ne-a rânduit un astfel de post aspru? Fara îndoiala, pentru ca sa ne întoarcem mintea de la toate maruntele griji zilnice si sa cugetam la ceea ce e de capatâi si cu adevarat conteaza. Ca sa ne amintim obârsia noastra si adevarata noastra cale si adevarata noastra patrie. 3. Stii tu, fiul meu, de ce Maica noastra Biserica Pravoslavnica ne-a rânduit postul? Negresit, pentru a ne aminti ca macar de sântem facuti din pamânt, nu pamântul ne-a facut, caci si pe el a trebuit cineva sa-l zideasca. Ca sa ne amintim de cerul care îl purtam în noi, în aceasta coaja trupeasca si pamânteasca. Si sa putem desparti în noi cele ceresti de cele pamântesti, si cele vesnice de cele stricacioase, si cele netrecatoare de cele trecatoare, si pe calator de masina calatorului. 4. În om, inima este de capatâi. În inima e sângele, în sânge e sufletul, în suflet e duhul. Inima trupeasca si sângele sânt din pamânt si spre pamânt tind, sufletul si duhul sânt din ceruri si spre ceruri tind. De aceea 18 se poate vorbi despre inima din inima, adica de inima duhovniceasca din inima trupeasca. Caci, de nu ar fi asa, cum ar fi putut spune Atoatestiitorul: din inima ies gândurile rele, minciuna si hula? Cum ar putea acestea iesi din carne si din sânge? Iata, acestea numai din suflet si din duh pot iesi! 5. Duhul este în suflet si duhul misca sufletul. Cum e duhul, asa si sufletul. Daca duhul este robit, si sufletul este robit. Daca duhul este îndumnezeit, tot sufletul este îndumnezeit. Daca sufletul tau a primit de la Tatal lui Hristos Duhul care a fost în Hristos, atunci acelasi Duh te va face si pe tine fiul lui Dumnezeu. Acelasi Duh, din inima ta duhovniceasca, din miezul sufletului tau, striga catre Dumnezeu: Avva, ce va sa însemne Parinte! 6. Sânt însa si duhuri nu de la Dumnezeu, care misca sufletul împotriva lui Dumnezeu. Învatativa sa deosebiti duhurile! Neîncetat, roaga-te lui Dumnezeu sa îti daruiasca Sfântul sau Duh, acelasi care a fost în Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos si care S’a pogorât asupra Apostolilor la Cincizecime si care a miscat sufletele tuturor sfintilor si dreptilor pâna în ziua de azi. 7. În aceasta a cincea saptamâna a Postului Mare, tu vei darui inima ta lui Dumnezeu. Si când sufletul tau se va linisti, Dumnezeu va trimite Sfântul Duh sa primeasca inima ta, sa se salasluiasca în inima ta si o ia si sa o calauzeasca. 8. Cum vei simti ca adevaratul Duh al lui Dumnezeu a venit în inima ta? E usor si simplu, spun sfintii purtatori de duh: dupa bucuria si mângâierea ce se va raspândi în întreaga ta fiinta. Dupa pacea si linistea din inima ta. Dupa puterea si taria si lumina din tine. Si mai ales pentru ca nu vei putea vorbi altfel despre Dumnezeu decât zicând: Parinte! 9. Pentru aceasta, bine vei cuvânta aceasta saptamâna a Postului Mare si bine vei cuvânta sfintii lui Dumnezeu, care au rânduit postul. Si vei multumi Maicii tale Biserica Pravoslavnica ca te-a deprins cu postul. Caci vei vedea câstigul postului, iar postul se va îndreptati în fata mintii tale. Slava si multumita Domnului în veac si în veacul veacului. Amin.

20 A sasea saptamâna

„Fericiti cei curati cu inima ca aceia vor vedea pre Dumnezeu.” /Mat. 5:8/ 1. Ochiul curat vede lumea si tot ce este în lume; iar ochiul în care a intrat un pai nu poate nici sa se uite, nici sa vada. Asa este si cu inima omului. Dumnezeu a daruit inima omeneasca cu osebita vedere. Când inima e acoperita cu paiele pacatului, ea orbeste si nu poate vedea nimic. Când inima se curateste deplin, ea vede lumea nevazuta în lumea vazuta; vede lumea nevazuta asa cum e ea; vede pe Cel ce e Inima lumii nevazute, Îl vede pe Dumnezeu. 2. Roaga-l pe Dumnezeu sa îti curateasca inima, si vei vedea o neasteptata minune în aceasta lume materiala, pe care pâna acum ai privit-o numai cu ochii fara inima. 3. Inima curata zideste, Doamne, întru mine! – asa se ruga prorocul si psalmistul Davíd. Si tu asa sa te rogi; înnoieste si iar înnoieste aceasta rugaciune, si Dumnezeu îti va darui inima curata si vazatoare, si vei vedea întelesul tuturor lucrurilor si întâmplarilor, si vei cunoaste întelesul ascuns al fiecarui lucru zidit din aceasta lume. 4. Prin ce putem si prin ce poate Dumnezeu curati inima omului? Numai prin Duhul. Si, daca Îl vei milostivi pe Dumnezeu sa zideasca inima curata întru tine, El o va face cu ajutorul Duhului Fiului sau, Iisus Hristos – cu ajutorul Sfântului sau Duh, care e unul, neîmpartit, neschimbat, deosebit de oricare alt duh care închipuie multime, împartire, schimbare. 5. De aceea înteleapta noastra maica Biserica Pravoslavnica a rânduit ca de la Miezonoptica la Pavecernita, în fiecare zi, la fiecare slujba si rugaciune, sa se citeasca aceasta rugaciune: Împarate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevarului, carele pretutindenea esti si toate plinesti, vino si salasluieste întru noi si curateste pre noi de toate stricaciunea si mântuieste, Doamne, sufletele noastre! 6. Oare ai fost la tarina când se treiera grâul? Când e zapuseala si liniste, se sta si se asteapta sa bata vântul. Caci fara vânt nu se poate desparti pleava de grâu. Iar când vântul începe sa bata, toata lumea se umple de bucurie. Caci vântul îi ajuta cel mai bine la curatat. Într-o clipita vântul ia pleava si ramâne grâul pe tarina. 7. Însusi Domnul nostru Iisus, Mântuitorul si Învietorul nostru, a spus despre Duhul lui Dumnezeu ca este slobod: Duhul unde voieste sufla. /Io. 3:8/ Cu adevarat, unde vrea si când vrea. De aceea a si poruncit Apostolilor sai, când S’a Înaltat la ceruri, sa astepte în Ierusalim – unde vor primi putere, când se va pogorî Duhul Sfânt asupra lor. /F.Ap. 1:8/ 8. În aceasta a sasea saptamâna a Marelui Post, când vei auzi Evanghelia învierii lui Lazar din morti, aduna-ti gândurile si îndreapta-le spre inima curata pe care Dumnezeu o vede. Si cearca curatia inimii tale cu aceasta minune a învierii a celui mort de patru zile. Inima necurata nu îl va vedea pe Dumnezeu în aceasta întâmplare, nici minunea dumnezeiasca, si va îndruga povesti despre hipnotism, autosugestie si alte magii primite si de stiinta. Iar tu, daca aici nu 22 Îl vei vedea pe Dumnezeu (în chipul lui Hristos cel Înviat) si nici minunea dumnezeiasca în învierea lui Lazar, înseamna ca înca ai inima necurata. 9. Însa, în nici un caz, nu deznadajdui. Numai sa îti doresti cu adevarat o inima curata – si Dumnezeu care este daruitorul tuturor celor bune – îti va da. Nu te îndoi – Dumnezeu îti va da inima curata, si bucuria ta va fi nemasurata si nesfârsita. 10. Atunci se va petrece în tine acea minune dumnezeiasca launtrica si preafrumoasa, pe care o înfatiseaza Apostolul întâilor si adevaratilor crestini în acest chip: Dumnezeu, carele au zis sa lumineze dintru întunerec lumina, Acela a stralucit si întru inimile noastre, spre luminarea cunostintei Slavei lui Dumnezeu, în fata lui Iisus Hristos. /II Cor 4:6/ Si te vei bucura, si bucuria ta va fi nemasurata si fara de sfârsit. Caci acea Lumina a Duhului dumnezeiesc din inima ta va lumina totul în tine si în jurul tau, va lumina fulgerator, pâna si moartea si mormântul, si nu vei vedea nici moartea, nici mormântul, ci numai pe Dumnezeu cel viu, Tatal tau, si viata cea vesnica, nemarginita, purtatoare de biruinta si atotputernica.

A saptea saptamâna

„Sa iubesti pre Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta.” /Mat. 22:37/ 1. În aceasta saptamâna urmeaza pasii Domnului Hristos, si fii mereu alaturi Lui, spre deosebire de judecatorii si chinuitorii Lui. Si iubeste-l cu toata inima ta. 2. Muta-te duhovniceste în acele zile si în acele întâmplari, si saruta-i poala si mânecile vesmintelor, nu îndeparta inima ta de la El. Când îi auzi pe prigonitorii Lui cum soptesc: „Vinovat e,” tu strigale în urechi: „Drept e!” Iubeste-l pe Cel ce te iubeste, cu toata inima ta! 3. Când Evreii Îl palmuiesc, tu întinde mâna ta în aparare si primeste palma în locul Lui. Când Îl scuipa, tu spune: Scuipatorilor, ce veti arunca unii altora în fata, daca asupra Lui folositi tot scuipatul vostru, toata alcatuirea voastra? 4. Când Pilat Îl întreaba pe tacutul Domn: Ce este adevarul?, tu marturiseste si spune: Iata, El este Adevarul dumnezeiesc viu si întrupat. Când ostasii Romani Îl biciuiesc, tu stai lânga El si spune fiarelor: Fiii lupoaicei, vesnici purtatori de moarte, nu biciuiti pe Mielul lui Dumnezeu cel purtator de viata, Care da viata împaratiei voastre a mortii. 5. Mergi dupa El pe Calea Patimilor, si poarta crucea Lui împreuna cu Simon Kirineanul, si împreuna cu fericita Veronica sterge-i fata de praf si sânge, si împreuna cu Mironositele plângi si umezeste-i 24 buzele uscate cu un pahar de apa rece, si racoreste-i fruntea înfierbântata. Daruieste-i întreaga inima ta si iubeste-l cu toata inima ta în ceasurile umilintei Lui. 6. Când auzi lovitura ciocanului asupra preacinstitelor Sale mâini, tu striga: Au! Când sânt batute cuiele în preacinstitele Sale picioare, tu iarasi vaita-te, ca si cum fierul s’ar înfige în trupul tau. 7. Închina-te Preasfintei Sale Maici si saruta poala si mânecile vesmintelor sale. Nu-i spune nimic. Nu o întreba nimic. Închina-te înca o data sfintei sale dureri. Si înca o data sfintei sale taceri. Spune în sineti: Preacinstita Maica, si eu Îl iubesc cu toata inima mea. 8. Scoate inima ta si pune-o în trupul Sau si uita de sine. Fii în El si rabda ce rabda El si cu totul sa mori pentru sine. Mori înaintea Lui. 9. Când Iosif si Nicodim Îl pogoara în mormânt, tu cauta sa fii împreuna cu El în mormânt. Închipuieti ca nu esti viu în aceasta lume. Ca o umbra sa stai undeva aproape de mormânt, si viata ta sa o privesti ca fiind în mormânt. Si îti va fi dulce, foarte dulce, moartea cu El si întru El. 10. Oare cu cât mai dulce va fi învierea cu El si întru El, când a treia zi te vor lumina îngerii la mormânt?! Ostenii Împaratului merg înaintea Împaratului, fetele lor-s ca fulgere arzatoare, iar vesmintele albe-s ca zapada. Iar când îngerii lui Dumnezeu vor lumina în întunericul Golgothei si în întunericul sufletului tau, atunci te vei simti ca un om nou. 11. Si când, tremurând, vei privi Minunea Minunilor, si nu vei stii daca sa te ascunzi sau sa fugi sau sa i te arati, iata, El întâiul se va apropia de tine si ca pe Maria te va chema dupa nume. Iar când El te va numi prin glasul Lui, ca printr-un fir electric va intra în tine un nou curent, o noua viata, o noua putere. Si El îti va întoarce inima ta, ti-o va da si pe a Lui. Si tu, tremurând, vei cadea la picioarele Lui si, printre suspine, vei striga precum Thoma: Domnul Meu si Dumnezeul Meu, slava Tie! Binecuvântati pre cei ce blestema pre voi, si va rugati pentru cei ce fac voua necaz. /Lc. 6:28/ Si nu judecati, si nu va veti judeca; nu osânditi, si nu va veti osândi, iertati si vi se va ierta. /Lc. 6:37/ Omul cel bun, din vistieria cea buna a inimii sale scoate cele bune; si omul cel rau, din visteria cea rea a inimii sale scoate cele rele; ca din prisosinta inimii graieste gura lui. /Lc. 6:45/ Ca nu au trimes Dumnezeu pre Fiul sau în lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mântuiasca lumea prin el. /Io. 3:17/ Urâciunea aduce cearta, iar dragostea acopera toate gresalele. /Pil. 10:12/

26 Stii tu oare , fiule ?

De ce se închid norii când câmpiile sânt însetate de ploaie, si se deschid atunci când câmpiile nu vor ploaie? Din pricina rautatii oamenilor, firea s’a turburat si si-a lepadat rânduiala. Stii tu oare, fiule, de ce tarinile rodesc slab primavara, iar vara dau recolta proasta? Pentru ca si fiicele oamenilor îsi urasc rodul pântecelor lor si îl ucid în plina crestere. Stii tu oare, fiule, de ce izvoarele seaca si roadele pamântului nu mai au gustul de odinioara? Din pricina pacatelor oamenilor, prin care a intrat neputinta în toata firea. Stii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabda înfrângeri din pricina neîntelegerii din launtru si din pricina vrajbei, si manânca pâinea amarita de lacrimi si urâciune? Deoarece i-a biruit pe varsatorii de sânge din jurul sau, dar nu i-a biruit pe cei din launtru. Stii tu oare, fiule, de ce maica nu îsi poate îndestula fiii? Pentru ca, alaptându-i, nu le cânta cântecul dragostei, ci cântecul urii fata de vecini. Stii tu oare, fiule, de ce oamenii s’au urâtit si au pierdut frumusetea strabunilor? Din pricina ca au lepadat chipul lui Dumnezeu, care din launtru, din suflet, daruieste frumusete fetei si au pus pomezi pamântesti. Stii tu oare, fiule, de ce s’au înmultit bolile si înfricosatele molime? Pentru ca oamenii au început sa creada ca sanatatea este furata de la natura si nu daruita de Dumnezeu. Iar ceea ce e rapit cu sila, cu îndoita sila trebuie aparat. Stii tu oare, fiule, de ce oamenii se lupta pentru pamânt si nu se rusineaza de asemanarea lor cu cârtitele? Pentru ca pamântul le creste prin inima, iar ochii vad doar ceea ce creste în inima. Si pentru ca, fiul meu, pacatul prea mult îi slabeste în lupta pentru ceruri. Nu plânge, fiule, în curând Domnul va veni si va îndrepta toate.

Sursa:Extras din Cartea INIMA IN MARELE POST (SFÂNTUL NICOLAE
VELIMIROVICI
EPISCOPUL OHRIDEI ȘI JICEI)