Săptămâna Patimilor

Iată, iubiţii mei fraţi şi surori întru Hristos, că am ajuns şi Săptămâna Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos.

Deşi s-ar putea spune că Intrarea Domnului în Ierusalim, ceea ce prăznuim astăzi, este o sărbătoare de bucurie, să ştiţi că nu este aşa. De ce? Pentru că Mântuitorul nostru Iisus Hristos prin intrarea Sa, de fapt, mergea spre moarte. Nu orice moarte, chiar cea mai de ocară, care era numai pentru cei mai periculoşi tâlhari şi ucigaşi de oameni.

Da, fraţilor! MOARTE PE CRUCE! De ce? Pentru ca să ne mântuim noi păcătoşii, care, deşi am primit lumina botezului, Îl tot răstignim cu mulţimea păcatelor noastre.

Deci, deşi s-ar părea că ar trebui să ne bucurăm de această sărbătoare, totuşi , odată cu această Denie din această seară, ar trebui să ne întristăm pentru că Domnul nostru, din multa Sa iubire de oameni, îşi va da viaţa pentru mântuirea sufletelor noastre.

Începând de acum, Mântuitorul nostru Iisus Hristos se îndreaptă cu paşi repezi spre patima Sa, de bunăvoie. Se îndreaptă spre a fi scuipat, lovit, batjocorit şi mai apoi răstignit, pentru ca noi să ne mântuim.

Cu plângere amară se cuvine să-I urmăm, ca şi femeile mironosiţe pe drumul crucii, pentru că începând de astăzi întunericul duhovnicesc acoperă toată lumea, pentru că Însuşi Domnul, Cel Care ne-a zidit, merge spre moarte.

Să cugetăm la patimile Celui ce ne-a zidit, prin care am fost răscumpăraţi. Cu preţul Sângelui, şi deci a morţii, am fost răscumpăraţi din robia vrăjmaşului.

De aceea, se cuvine ca noi, creştinii, să murim păcatului şi să înviem, odată cu învierea Sa din morţi, vieţii veşnice. Adevărata noastră viaţă este Mântuitorul nostru Iisus Hristos, precum El Însuşi zice: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6).

Iar pentru a fi în veşnicie cu Hristos trebuie să fim fii ai Bisericii Sale Creştin-Ortodoxe, în primul rând. Nu trebuie să ne lăsăm amăgiţi de falşii profeţi, care propovăduiesc un fals Hristos, cosmetizat, un întemeietor al Raiului pământesc. Aşa ceva nu există! El ne-a deschis nouă uşile Raiului prin moartea Sa pe cruce, dar nu un rai pământesc, ci Împărăţia Cerurilor. Altfel pentru ce a spus: “În lume necazuri veţi avea” (Ioan 16,33)? Dacă întemeia un altfel de rai mai avea rost să zică aceasta?

Să nu uităm, iubiţii mei, că şi noi suntem dintre cei ce Îl răstignim clipă de clipă cu păcatele noastre. De aceea măcar în această săptămână, şi cea mai importantă a Postului Mare, să încercăm să ne curăţim sufletele noastre prin baia Sfintei Taine a Spovedaniei.

Privind patimile Sale, să ne înţelepţim şi să înţelegem marea iubire de oameni a lui Dumnezeu, care încă aşteaptă întoarcerea noastră, ca un Tată ce-şi aşteaptă fiul, ce şi-a risipit întreaga sa avere. Să înţelegem că NOI suntem fiul acela, ce ne-am risipit timpul preţios bălăcindu-ne în mocirla patimilor, ce ne stăpânesc.

Aşadar, curăţindu-ne sufletele noastre , să ne învrednicim să-L primim în sufletele noastre prin Sfânta Taină a Împărtăşaniei. Fie ca Lumina Sfintei Învieri să ne lumineze şi nouă sufletele, să ne mângâie durerea pe care o simţim în această săptămână şi să ne umple de bucurie sfântă. Fie ca Bunul Dumnezeu să învie şi în sufletele noastre .

Amin.

Sursa:uncrestinortodox2.wordpress.com