Amintiri despre batranul Porfirie

Raspundea înainte de a fi întrebat

Într-una din zile când m-am aflat la Atena, m-am dus la Paraclisul Sfântului Gherasim de la Policlinica din Atena, unde se afla Bunicutul, pregatit sa marturisesc pacatele savârsite de la ultima spovedanie. Printre alte pacate pe care mi le notasem pe o hârtiuta, mi-am notat si sa-l rog pe parintele sa ma sfatuiasca ce sa fac si în ce fel sa ma port, pentru a deveni mai bun. Asadar a doua zi m-am dus la biserica. Parintele se afla în dreptul usii din dreapta a Sfântului Altar, cum intri înauntru. M-a primit bucuros si, fara sa-i fi spus pentru ce am venit la el, m-a chemat la el si a început sa ma povatuiasca, spunându-mi:
- Fiule, sa fii mereu bun, sa ierti, sa iubesti, sa-ti faci treaba constiincios, sa te rogi si sa te lupti.
Eu ramasesem mut, fiindca cuvintele sale erau chiar raspunsul la întrebarea pe care voiam sa i-o pun.

Un frate de-al meu era chinuit de o nedumerire: se întreba daca îl iubesc crestineste sau nu.
Odata când ne-am dus la Parintele Porfirie, asa cum faceam adesea, fara sa-l întrebam nimic, acesta ne spuse:
- Ei, cât de mult tineti voi unul la celalalt!
Astfel ne-am linistit amândoi.
Stie ce voiesc cei ce asteapta

Într-o zi în fata manastirii, împreuna cu alti oameni, astepta într-o masina rosie o doamna. Se numea Maria si astepta sa-i vina rândul sa intre la parintele. Batrânul vedea ca femeia avea o problema grava ce o nelinistea foarte tare, de aceea le-a spus surorilor sa o cheme la el peste rândul celor ce stateau acolo pentru a vorbi cu parintele. S-au dus asadar surorile la masina femeii si i-au spus sa intre la parintele, dar ea n-a vrut, fiindca era încredintata ca maicile faceau o confuzie de nume, în privinta persoanei chemate.
Chemând-o a doua oara, dupa ce s-au încredintat ca ea era aceea careia voia parintele sa-i vorbeasca, femeia i-a spus din nou ca trebuie sa fie o confuzie, fiindca parintele nu o cunoaste si nu a mai vazut-o vreodata. Totusi, le-a urmat.
Nu era nici o confuzie, asa cum crezuse Maria, ci Parintele Porfirie voise sa-i vorbeasca despre problema grava pe ce o preocupa.
Reaminteste

O sora mi-a povestit acestea:
„M-a sunat un preot din strainatate si m-a rugat sa îl întreb pe Bunicut daca îi dadea binecuvântarea sa întreprinda niste lucruri ce-l priveau într-o problema personala, despre care îl mai întrebase si în alte rânduri.
Eu însa am uitat sa-i spun imediat Bunicutului, iar a doua zi, pentru prima oara, Parintele Porfirie m-a sunat la birou si, referindu-se la problema acelui preot, îmi spuse:
- Hai, fiica mea, vorbeste!
Dupa ce i-am prezentat problema preotului, mi-a zis:
- Sa faca întocmai cum i-am spus. Cu bine! Si închise telefonul".
Îl vedea pe cel viclean ispitindu-ne

Un frate mi-a povestit:
„Într-o zi la mine în casa mare zarva. Fiul meu cel mic se rasfata întruna ca un copil ce era, certându-se cu mama sa.
În tot acest timp eu simteam în casa prezenta mea, a sotiei, a copilului meu, dar si pe cea a satanei. Chiar în acele clipe de zarva suna telefonul. Era Bunicutul. Si, înainte de a apuca eu sa termin de spus mica rugaciune pe care o începusem, zicând „Dumnezeul meu, Te rog, alunga-l pe cel viclean din casa mea", deodata s-a asternut linistea în casa. Ridicând receptorul, am auzit vocea Batrânului ce îmi spunea:
- Gata acum. Cel rau îl pusese pe fiul tau sa se certe cu voi. Hai, la revedere! Mai zise parintele si închise telefonul.
Am ramas uluit de felul în care ne urmarea Batrânul", spuse fratele.

Un frate îmi povesti acestea:
„Într-o zi îl duceam undeva pe Parintele Porfirie cu masina mea. Cum mergeam asa, vazând la un moment dat un tânar pe o motocicleta care facea niste „figuri" foarte periculoase, îmi spuse:
- Ei, acum vad un diavol care sta chiar lânga el! Necuratul îl pune sa faca ce face, fiindca diavolul nu are dreptul sa-l ucida el însusi. Asadar, îndemnându-l sa faca lucruri de felul acesta, îl face sa se ucida singur".
Vede gândurile viclene

Acelasi frate mi-a povestit acestea:
„Într-o zi ma dusesem în Kallisia ca sa-l iau pe parintele. Mi-am lasat masina în locul unde începe cararea ce duce la manastire.
Îndata ce m-am dat jos din masina, m-au napadit deodata niste gânduri de hula, pline de nerusinare, împotriva Batrânului, ceva de neînchipuit! Am început sa-mi scutur capul, încercând sa ma lepad de ele. Fiind asadar în starea aceasta, m-am asezat pe o piatra si-am început sa ma rog sa scap de aceste gânduri, stiind ca Batrânul cunoaste aceste lucruri. Si nu ma gândeam atât la Dumnezeu, cât la Bunicutul! În scurt timp gândurile s-au risipit si-am reusit sa ma linistesc.
Dupa vreo douazeci de minute am ajuns la manastire.
Parintele Porfirie ma astepta surâzator în poarta si, îndata ce m-am apropiat de el, mi-a zis:
- Ei nu te necaji. Astea sînt gândurile celui rau, nu ale tale, asa ca nu le da atentie.
Asadar, parintele îmi vazuse gândurile, îmi citise cugetul si de aceea îmi spusese sa nu ma mai gândesc la ele si ca nu sînt ale mele, ci ale celui viclean. Minunate lucruri savârsesc sfintii!".
Ne pazeste de duhul cel viclean

Un frate mi-a povestit urmatoarele:
„Într-o zi am plecat din Atena împreuna cu Bunicutul, ca sa vedem un teren. Asta se întâmpla înainte sa cumpere terenul pe care se afla acum manastirea. Ne-am dus asadar la Inofita.
Pe drum parintele a început a-mi spune niste lucruri cu un înteles atât de adânc, încât nu l-am putut patrunde. O vreme a continuat sa vorbeasca, apoi deodata a început sa strige:
- Mai omule, pricepi ce-ti spun?
Eu l-am privit cu mirare, spunând în sinea mea: „Doamne, ce-o striga Bunicutul asa tare? Nu l-am mai auzit niciodata strigând asa". Apoi i-am raspuns:
- Nu, Bunicutule, nu pricep.
A doua zi m-a sunat la serviciu si m-a întrebat:
- Ai bagat de seama ieri ca ti-am vorbit mai tare?
- Da, Bunicutule, i-am raspuns.
- Stii de ce am facut asta?
- De unde sa stiu, parinte?
- Ei bine, fiule, venea un duh necurat ce voia sa-ti sadeasca în minte gânduri de îndoiala despre cele ce-ti spuneam, asa ca am strigat ca sa te scot de sub înrâurirea sa.
- Cum, parinte? Cum e cu putinta asa ceva?
- Ei bine, este. Îti voi spune eu altadata cum anume. Acum, ramâi cu bine, mai zise parintele si închise telefonul.
Altadata l-am întrebat despre aceasta, iar parintele mi-a spus:
- Ei, lasa asta acum. Gata! S-a dus!
„Matematici superioare", am cugetat eu în sinea mea".
Ne urmareste rugaciunile

Într-o seara, facându-si rugaciunea, un frate îl ruga pe Dumnezeu, Ca Batrânul sa primeasca un dar din partea sa, ca sa-l pomeneasca mai mult, dupa cum socotea fratele.
A doua zi dimineata Bunicutul îl astepta la usa din dreapta a Sfântului Altar al Bisericii Sfântul Gherasim. Când s-a apropiat, parintele l-a întrebat:
- Ei, ce tot voiai de la mine, de m-ai deranjat toata noaptea trecuta?
I-a spus fratele ce dorinta avea. Atunci parintele i-a spus, surâzând, sa-i cumpere o carte cu titlul „Simbolica" de Androutsos. I-a scris titlul pe o hârtie, iar acela a pus-o de îndata în portofel, unde a si pastrat-o mereu ca sa n-o piarda, de parca ar fi primit un talisman de mare pret.
Apoi, ca sa-l pomeneasca si fratele pe el, Bunicutul i-a spus:
- În fiecare seara, înainte sa mergi la culcare, sa faci zece metanii si sa spui „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma".
Astfel au aflat amândoi multumire.

O sora mi-a povestit urmatoarele:
„Acum câtiva ani, prin 1985 sau 1986, fiica mea se simtea foarte rau. S-a dus asadar la cardiolog, care i-a spus ca facuse fibrilatie atriala. Medicul a insistat sa se interneze, fiindca altminteri, asa cum i-a spus sotului ei, risca sa faca o embolie.
Îndata ce am aflat acestea, am început a ma ruga cu durere în suflet lui Dumnezeu si Maicii Domnului, sa-i dea zile ca sa-si poata creste cei doi copii mici pe care îi avea.
Îndurerata cum eram, L-am rugat pe Dumnezeu sa o însanatoseasca si, totodata, sa-mi dea un semn din care sa vad ca raspunde rugaciunii mele, ca sa ma mai mângâi putin.
Astfel, în starea în care ma aflam, în aceeasi zi, pe seara, cam pe la ora sase, ma suna un frate din Atena care îmi zice ca Bunicutul îi daduse telefon si-i spusese sa-mi transmita sa nu ma nelinistesc, caci toate vor merge bine, cu ajutorul lui Dumnezeu. Într-adevar, fiica mea s-a facut bine. Ceea ce este cu adevarat important este faptul ca eu ma rugam lui Dumnezeu, aflându-ma în Creta, iar Dumnezeu mi-a trimis raspuns prin intermediul preabunului si sfântului nostru Bunicut.
De buna seama nu era prima data ca Dumnezeu raspundea cererilor mele, prin intermediul Bunicutului nostru, dat fiind ca si în alte rânduri ma înstiintase în acest chip".
Stia daca a murit cineva

Un frate mi-a spus:
„În ziua de 6 aprilie 1967, pe când ma aflam la serviciu, am fost înstiintat ca sora mea era grav bolnava. În realitate însa, ea murise. Asadar, înainte sa merg la spitalul la care era internata, am trecut pe la Sfântul Gherasim ca sa iau binecuvântare de la parintele. L-am gasit în biserica si l-am întrebat:
- Ce vezi, Bunicutule, despre starea sorei mele?
Parintele mi-a spus:
- Sa sti, fiule, ca Hristos îi învie pe cei morti.
Eu, fara a cugeta prea bine la profunzimea celor spuse de Parintele Porfirie, mi-am zis în sinea mea: „Ce tot zice parintele? Eu, care îl socotesc sfânt, îl întreb despre sora mea, iar el îmi raspunde cu asemenea cuvinte ciudate?". Am plecat apoi fara a-i spune nimic. Abia când am ajuns la spital si am aflat ca sora mea murise, am priceput întelesul Parintelui Porfirie".

Într-o zi de vineri, în anul 1977, un frate mi-a povestit acestea:
„Aflând ca mama se îmbolnavise grav, m-am învoit de la serviciu ca sa merg sa o vad, în satul nostru.
Înainte de a pleca spre sat, l-am sunat pe Parintele Porfirie si i-am spus:
- Parinte, mama mea e grav bolnava. M-au anuntat cei din sat si trebuie sa ma duc la ea.
Atunci Bunicutul îmi spuse:
- Ei, mama ta era plina de zile!
Eu n-am priceput prea bine ce voia sa zica. Când m-am întors la Atena, i-am dat telefon Bunicutului. A raspuns o sora, care m-a întrebat:
- A murit mama ta?
- Dar tu de unde stii? am întrebat-o.
- Mi-a spus parintele care a vazut, raspunse ea.
Am sunat iar dupa putin timp si am vorbit cu parintele, care mi-a spus:
- Am vazut ca mama ta a murit si ca sufletul ei este bine. Am vazut ca se ducea la cer.
Îi spusese acestea si sorei cu care vorbisem la telefon. I le spusese înainte sa ma întorc eu din sat si înainte sa-i fi spus ca a murit mama. Într-o sâmbata s-a savârsit. Duminica am îngropat-o, iar dupa-amiaza eu m-am întors si l-am sunat pe parintele de la fratele meu de acasa, care a auzit si el ce am vorbit la telefon cu Batrânul".
Cunoaste voia lui Dumnezeu

Cunosteam un cleric într-un sat vecin. Odata, pe când mergeam cu parintele, i-am pomenit numele aceluia, iar Batrânul a spus:
- Stii, odata ma dusesem acasa la parintele D. Dupa ce m-a primit, m-a rugat sa-i spun ce vad despre familia lui. Staruind foarte mult, m-a înduplecat. I-am spus asadar sa-mi aduca o fotografie cu întreaga sa familie. A gasit de îndata o fotografie si, dupa ce mi-a dat-o, am început sa-i spun câte ceva despre caracterul fiecaruia. Când însa am ajuns la fiica lui, nu i-am mai putut spune nimic!
- Hai, Bunicutule, spune-mi si despre ea, ma ruga preotul. Spune-mi!
Eu însa, fiindca nu vedeam nimic, i-am spus:
- Asa trebuia sa fie. Cu adevarat asa trebuia sa se întâmple.
Atunci parintele D. Sari în sus si-mi spuse:
- Da, Bunicutule, asa trebuia. Trebuia sa moara, fiindca era bolnava si suferea foarte mult.
Continuându-si povestirea, Bunicutul îmi spuse: „Vezi asadar, ca Dumnezeu vrea sa ne oprim într-un punct, iar ceilalti sa continue. De aceea nu îi puteam spune nimic despre fiica lui".
Vedea Raiul

Dupa moartea parintelui Yannis K., Bunicutul vazuse ca parintele se afla în Rai, înconjurat de multa lumina. Dupa vreo treisprezece ani s-a savârsit si preoteasa Maria K., iar când fiul sau A., l-a întrebat pe Parintele Porfirie despre parintii sai, acela i-a raspuns:
- Cu mare bucurie se bucura! Îi vad îmbratisati, bucurându-se împreuna de pacea Raiului.
Astfel Parintele Porfirie vedea si sufletele celor raposati, stiind unde se duceau si cum se duceau.
Vedea sfintenia

În ziua de 4 mai 1981 a adormit în Domnul, în Hania, parintele Elefterie, fiu duhovnicesc al Bunicutului. La câteva zile de la moartea parintelui Elefterie, Bunicutul ne spuse:
- Parintele Elefterie e sfânt acum. Doamne, Iisuse Hristoase, ce sfânt este! Este foarte sfânt!
Fiind atent la cele esentiale uita numele

O sora din Creta mi-a povestit acestea:
„Parintele Porfirie venise în vizita în Hania pentru câteva zile. Statea acasa la parintele E. În vremea aceea nu eram foarte apropiata de biserica sau, mai de graba se poate spune ca ma preocupa prea putin. Într-o dimineata ma suna Episcopul nostru, care îmi spuse ca în casa parintelui E. se afla un calugar ce are darul stravederii, si as avea mare bucurie de l-as cunoaste. Urmându-i sfatul, ma-am dus acasa la parintele E., mai degraba curioasa sa aflu cât era de stravazator. Am sunat la usa. Mi-a deschis chiar Parintele Porfirie, care m-a întrebat cum ma cheama. Dupa ce i-am raspuns, m-a luat cu el într-o camera si am început sa discutam. Dupa o vreme, ma întreba din nou cum ma cheama. I-am raspuns iar. Apoi a început sa-mi spuna felurite lucruri si, în timp ce vorbeam, ma tot întreba din când în când cum ma cheama. Eu îi tot raspundeam de fiecare data cum ma cheama. Asta a durat destul de mult. Dupa o vreme, am început sa-mi spun în sinea mea: „Ia gândeste-te ce stravazator trebuie sa fie acest parinte, de vreme ce nu-si poate aduce aminte nici cum ma cheama, desi i-am spus de atâtea ori".
În clipa aceea, Parintele Porfirie îmi spuse:
- Fiica mea, nu trebuie sa gândesti asemenea lucruri.
Si începu sa-mi spuna tot ce gândeam despre sfintia sa. Într-adevar, a fost o experienta cumplita pentru mine. De atunci nu am mai avut niciodata îndoieli, cel putin în privinta sa".
Este folosit ca mijloc de mântuire

O sora mi-a spus:
„Odata când m-am dus la Parintele Porfirie împreuna cu sotul meu, acesta i-a spus:
- Eu, Bunicutule, nu prea pricep ce îi spuneti sotiei mele.
Vazându-l suparat, parintele îi spuse:
- În satul vostru aveti niste maslini. Ogorul vostru se afla pe-o costisa si aveti si niste sapaturi în pamânt.
Astfel începu sa-i descrie tarinile pe care le avea în sat, sapaturile în pamânt si alte lucruri, ce-i erau cunoscute doar sotului meu, pentru a-i dovedi astfel netarmurita sa afectiune si iubire pe care le nutrea pentru el. Lucrul acesta l-a impresionat foarte tare pe sotul meu si de atunci si-a schimbat parerea despre Parintele Porfirie".

Dupa ce a facut o calatorie prin mai multe locuri, întorcându-se Parintele Porfirie în casa unuia dintre fiii sai duhovnicesti, îi spuse fratele acestea:
- Parinte, te rog mult sa-i dezvalui ceva sotiei mele, pentru a deveni mai buna si a se putea apropia si ea mai mult de Hristos.
Întorcându-se spre el, Bunicutul îi raspunse:
- Stii ce-mi ceri, rugându-ma sa fac asta?
- Ce? îl întreba fratele.
- Ei bine, prin ce mi-ai cerut, mai mult se va vatama. E ca si cum i-as pune pe cap o mare greutate, apasând în jos. Asadar, nu-ti voi îndeplini dorinta, ci voi face un lucru din care se va folosi foarte mult.
- Ce, Bunicutule? a întrebat fratele.
- Iata, ma voi ruga pentru ea si astfel va avea un folos înzecit.
- Fii binecuvântat, Bunicutule, zise fratele.
Totusi, ca sa nu-l necajeasca pe acel frate, în momentul când sotia aceluia îi aducea un suc, parintele o întreba:
- Ai cumva o fotografie cu satul tau?
- Da, raspunse aceea.
Într-adevar, îi aduse o fotografie în care se vedea satul femeii, sat unde cresteau multi copaci, dintr-un capat în celalalt. Atunci parintele o întreba, aratându-i un loc pe fotografie:
- Ia spune-mi, nu cumva aici se afla apa?
- Ba da, Bunicutule, se afla.
Atunci Bunicutul îi arata un alt loc pe fotografie si o întreba din nou:
- Dar aici se gaseste apa?
- Da, Bunicutule, îi raspunse ea din nou.
Apoi parintele îi arata un al treilea loc si o întreba acelasi lucru, iar ea îi dadu din nou dreptate. Atunci parintele îi spuse:
- Bine, fiica mea, acum poti lua înapoi fotografia. E foarte frumos în satul tau.
Auzind acestea, fratele se bucura foarte mult în sine lui de aceste dezvaluiri pe care i le facuse sotiei sale, mai ales fiindca astfel îi împlinise dorinta pe care i-o pusese înainte de a intra în casa lor.

Harisma înaintea vederii
Prevede cele viitoare

În anul 1970, un frate s-a dus pentru a doua oara la Parintele Porfirie, cu care îi facusem cunostinta, iar parintele, printre altele, i-a spus si acestea:
- Vad în interiorul tau o mare putere. O putere extraordinar de mare! Te vad vorbind în adunari, în niste biserici.
Într-adevar, acel frate, la zece ani de la întâlnirea cu Parintele Porfirie, vorbeste în fiecare zi în diferite biserici precum si la posturi de radio despre Biserica lui Hristos. Vorbeste cu dragoste mare, cu osteneala, râvna si mult zel, cu rabdare si stradanie zilnica.

Sursa: Extract din cartea AMINTIRI DESPRE BATRANUL PORFIRIE