VIATA PARINTELUI CLEOPA -FAPTE SI CUVINTE DE ÎNVATATURA (partea 3)

61. Mărturisesc părintii bătrâni, care au fost martori oculari, despre o minune petrecută la racla Sfintei Parascheva de la Iasi, la 14 octombrie 1951. De hram, pe când oamenii asteptau la rând să se închine, au venit si două crestine bătrâne din Focsani. Văzând lume multă, au zis preotului de gardă, Arhimandritul Cleopa:
- Părinte, dă-ne voie să ne închinăm la Cuvioasa Parascheva, fără să mai stăm la rând, că suntem bolnave, si să-i punem sub cap această pernă, pe care i-am adus-o de acasă drept multumire pentru ajutorul ce ni l-a dat!
- Dumnezeu să vă binecuvinteze, a zis Părintele Cleopa. Mergeti si vă închinati!
În clipa aceea, preotii si credinciosii au văzut un lucru cu totul sfânt si minunat. Cuvioasa si-a ridicat singură capul, iar după ce femeile i-au pus perna adusă si s-au închinat, Sfânta Parascheva si-a lăsat iarăsi capul pe pernă.

62. Un ucenic l-a întrebat:
- Ce este rugăciunea curată?
- Să zici cu gura, să întelegi cu mintea si să simti cu inima.

63. Altădată zicea: ''În rugăciune nu teologhisi, nu primi gânduri; ci varsă lacrimi. La vama imaginatiei sunt arhiconii iadului, care îti aduc imaginatii si tâlcuiesc Scriptura, zicând: Muntii saltă ca berbecii si dealurile ca mieii oilor. Apoi vin si te întreabă: ''Cine sunt muntii? Care sunt dealurile?'' Si tot ei răspund: ''Muntii sunt oamenii înduhovniciti, iar dealurile sunt cei de pe treapta a doua''''.

64. Iarăsi spunea: ''Ascultarea fără rugăciune este argătie, iar cel ce face ascultare cu rugăciune, liturghie săvârseste''.

65. Mai spunea: ''Smerenia se naste din ascultare fără cârtire''.

66. Zicea iarăsi: ''Rugăciunea nu este conditionată de timp sau de loc. Ea este hrana sufletului''.

67. Un frate din mănăstire s-a tulburat că veneau uneori copii si făceau gălăgie si alergau pe dealuri. Venind la bătrânul, a întrebat ce să facă. Iar Părintele Cleopa i-a spus: ''Ia adu-ti aminte; tu nu ai fost copil? Mie îmi sunt tare dragi copiii, că sunt ca îngerii! Si mă tem să nu cadă si să nu-si rupă vreo mână sau vreun picior careva din ei. Pe acestia îi iubeste si Hristos si zice: Lăsati copiii să vină la Mine si nu-i opriti, căci a unora ca acestia este Împărătia Cerurilor''.

68. Spunea Părintele Cleopa: ''Niciodată să nu dai sfat nimănui, până când nu l-ai trăit tu! Cel ce dă sfat, dar el nu l-a trăit, este ca izvorul de apă pictat pe perete. Iar cel care vorbeste din experienta sa, seamănă cu un izvor de apă vie!''

69. Un frate a întrebat:
- Ce să fac să mă mântuiesc, Părinte Cleopa?
Iar bătrânul i-a răspuns:
- Ascultă, frate. Tu stii să te rogi, tu stii să mergi la biserică, tu stii să postesti, tu stii să faci milostenie, tu stii toate poruncile lui Dumnezeu. Numai să vrei să le faci, căci altfel nu te poti mântui!

70. Părintele Cleopa a fost întrebat odată de un părinte din mănăstire:
- Prea Cuvioase Părinte, ce se va întâmpla cu Mănăstirea Sihăstria, dacă vă duceti Sfintia Voastră la Domnul?
Iar bătrânul, privind în jos, a zis:
- Ziduri, ziduri, ziduri!

71. Altădată i-a zis un părinte din mănăstire:
- Prea Cuvioase Părinte, spuneti-ne un cuvânt despre sfânta rugăciune.
Iar Părintele a zis:
- Rugăciunea este hrana si viata sufletului. Precum trupul, fără mâncare si băutură, moare; tot asa si sufletul, fără rugăciune, moare.

72. A zis un părinte:
- De multe ori suntem obositi de la ascultare si nu ne putem ruga. Ce să facem?
- Frate, trupul este Marta, iar sufletul este Maria! Marta se osteneste pentru cele pământesti, iar Maria, care închipuieste sufletul, stă la picioarele Domnului si se roagă. De aceea, spune Domnul, că Maria partea cea bună si-a ales. Suntem datori să împăcăm pe Marta cu Maria, adică întâi să ne rugăm si apoi să facem ascultare, cu rugăciunea în minte si în inimă.

73. Obisnuia Părintele Cleopa să repete si acest stih, pe care îl spunea adeseori Sfântul Grigorie Teologul: ''Mintea se înseală si adevărul se fură de prea multă dragoste si prea multă ură!''

74. Un părinte mergea adeseori la bătrânul, se aseza în genunchi si-l ruga să-l binecuvinteze. Sfintia sa îi punea mâna pe cap si-i făcea semnul Sfintei Cruci, zicându-i: ''Dumnezeu să te binecuvinteze!'' Si mărturiseste acest părinte că pleca de la bătrânul cu multă pace si liniste, simtind pe capul lui, mai mult de o jumătate de oră, o căldură ca de foc, iar sufletul său se umplea de umilintă si de lacrimi.

74' Un alt părinte, pe vremea când trăia părintele, zicea: ''Când ies de la spovedanie de la Părintele Cleopa, mă duc la chilie si numai atât spun: ''Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale si ale Părintelui Cleopa, miluieste-mă pe mine păcătosul!'' Si-mi vine o umilintă si niste lacrimi, de nu mă mai pot opri din plâns''.

75. Un părinte bătrân l-a întrebat pe Părintele Cleopa:
- Preacuvioase părinte, ce-o să faceti dacă veti fi bolnav si nu veti putea face pravila citită? Veti pune vreun frate să vă citească pravila?
- Nu. Iau pe ''Doamne Iisuse''.

76. Odată când cineva i-a arătat noua biserică din livada mănăstirii, părintele a zis: ''Mai greu este să faci un călugăr adevărat, decât o catedrală!''

77. Zicea iarăsi bătrânul: ''Măi băiete, nu sta degeaba si nu pierde timpul. Ia o carte în traistă oriunde te duci, cu oile sau cu vacile, sau unde te trimite, si citeste cuvântul lui Dumnezeu!''

78. Mai spunea: ''Dacă citesc o carte de două sau de trei ori, o stiu aproape pe de rost''.

79. Părintele Cleopa spunea la ucenici câte ceva din necazurile si ispitele care îi veneau de la oameni. Dar despre ispitele care îi veneau de la diavoli, când era în pustie, nu prea spunea. Întâi, pentru că era ascuns, iar al doilea, fiindcă nu avea cine să-l înteleagă.

80. Uneori ne spunea: ''Mă opresc Sfintii Părinti să vorbesc mai mult, căci ei zic: ''Nu povesti ale tale''. Dar eu atât vă zic: dacă ati fi fost voi acolo în pustie legati de un copac si ati fi văzut un diavol, ati fi scos copacul din rădăcină si ati fi fugit cu el în spinare!''

Sursa:Cartea-Viata Parintelui Cleopa - Arh. Ioanichie Balan