VIATA PARINTELUI CLEOPA -FAPTE SI CUVINTE DE ÎNVATATURA (partea 4)

81. Cei de la Pucioasa i-au scris de vreo câteva ori si Părintele Cleopa le-a dat răspuns într-o scrisoare bine gândită prin care le spunea: ''La Pucioasa pute si nu va pleca putoarea până nu veti asculta de Sfântul Sinod!''

83. Mai zicea că în jurul anului 2000 se vor arăta semne dumnezeiesti si îl cita pe Sfântul Agatanghel, care a prezis aceasta.

84. Ucenicul părintelui ne spunea: ''Multe scrisori veneau pe adresa părintelui Cleopa cu tot felul de necazuri si probleme, iar sfintia sa îmi zicea să le răspund. Veneau si multi crestini si părintele mă punea să le vorbesc si să le scriu pomelnice. Deci fiind foarte ocupat, nu reuseam să-mi fac toată pravila si canonul călugăresc, si-l întrebam ce să fac. Iar el îmi spunea: ''Fă ascultare, scrie scrisori, vorbeste la oameni si zi ''Doamne Iisuse'', căci ''Folosul fratelui este roada ta'', zic Sfintii Părinti''''.

85. Iarăsi zicea ucenicul: ''Când scriam scrisori la credinciosi si aveam o problemă mai grea, îl întrebam pe Părintele Cleopa, iar el îmi răspundea pe scurt si-mi spunea să răspund la toti că el este bătrân, bolnav, si nu mai scrie. Apoi mă trimitea să le spun la oameni că este neputincios, să nu mai vină la ''Mosul Putregai, că Mosul Putregai a murit! Nu mai este! S-a dus!''''

86. În anul 1996, când a fost adus la Iasi din Grecia capul Sfântului Apostol Andrei, un frate a vrut să meargă să se închine. Un sofer se oferise să-l ducă până la Iasi. Dar fratele voia să meargă fără stirea părintelui staret. S-a dus să ia numai binecuvântarea Părintelui Cleopa, fiindu-i fiu duhovnicesc.
Bătrânul, când a auzit despre ce este vorba, a zis cu glas tare: ''Măi frate, ai un staret si un Dumnezeu!'' ''Ce să fac? Să merg la părintele staret să-l întreb?'', a zis ucenicul. ''Da! Du-te si cere-i binecuvântare'', a răspuns Părintele Cleopa.

87. Odată l-a întrebat un crestin pe bătrânul:
- Părinte Cleopa, ce să fac că nu reusesc să-mi găsesc un duhovnic?
- Tu să-l găsesti? El să te găsească pe tine, a răspuns părintele.

88. Un frate l-a rugat pe Părintele Cleopa să-l pomenească la rugăciune. Iar bătrânul i-a spus, arătând cu degetul o dâră imaginară, serpuind pe pământ: ''Rugăciunea mea este ca fumul lui Cain! Asa se târăste pe pământ...''

89. Odată, sezând pe prispă, s-a uitat fix la ucenicul său si a zis sincer si curat: ''Nu stiu ce caută atâta lume la mine, la un mosneag putred!''

90. Altădată, după ce a fost spovedit de bătrânul, un frate i-a zis: ''Părinte, nu mă uitati la rugăciune, că sunt tare păcătos!'' ''Domnul!'' a zis părintele. Apoi a rostit încet, ca pentru sine: ''Eu sunt mai rău decât toti''.

91. Un ucenic spunea că Părintele Cleopa proceda uneori la spovedanie si astfel: Stiind că ucenicul său este iubitor de laudă, el se arăta că este mai păcătos, mai avar si mai rău decât toti, defăimându-se pe sine, ca să-l învete pe ucenic lucrarea smereniei.

92. Odată a venit un reporter să-i ia un interviu părintelui, zicând:
- Oamenii vor lumină, vor apă vie
- Da!� Oamenii au lumină de la Sfânta Evanghelie, de la Prooroci, de la Apostoli, de la Sfintii Părinti, de la marii sfinti sihastri si de la milioanele de martiri. Deci au de unde lua lumină!
De la mine numai întuneric poate lua cineva. Că eu sunt fiu al întunericului, nu al luminii. Un om păcătos, plin de răutate, plin de neputinte si somnoros... N-am dragostea lui Dumnezeu, n-am înfrânare, n-am dreapta socoteală, n-am nimic! Toate, toate le-am pierdut prin lenevirea mea si n-am nimic bun pe lumea asta!
Apostolul Pavel spune asa în Epistola către Evrei: Hristos Iisus a venit în lume să mântuiască pe cei păcătosi, dintre care cel dintâi sunt eu. Dacă acela care s-a ridicat până la al treilea cer, spune că este cel dintâi păcătos, eu ce să zic? C-am făcut ceva bun? Niciodată, în veacul veacului.

93. Când a avut în pustie o ispită cumplită de desfrânare, i s-a arătat dracul curviei si i-a zis: ''Dacă ai să cazi acum în desfrânare?'' Iar părintele a zis: ''Oricine poate să cadă, că ce-i bărbatul si femeia? Putregai si putoare sunt''.
Altădată, când a avut o ispită asemănătoare, s-a suit cu picioarele pe jăratec, ca să alunge demonul desfrânării.

94. Atunci când veneau oameni tulburati că antihrist înseală popoarele, că vor fi războaie, sau altele asemenea, Părintele Cleopa spunea cu glas puternic: ''Tata-i la cârmă!'', si cita versetul 10 din Psalmul 32: Domnul risipeste sfaturile neamurilor si leapădă sfatul boierilor, iar sfatul Domnului rămâne în veac si gândurile inimii Lui, în neam si în neam. Apoi îi îmbărbăta: ''Nu vă tulburati si nu vă temeti, că nu va fi cum vor ei. Ehei, câte vor ei să facă! Voi nu vă temeti. Rugati-vă si faceti Sfânta Cruce cu credintă si fug toti dracii!''

95. Mai zicea Părintele Cleopa: ''Nici un lucru să nu faci, până nu te însemnezi cu Sfânta Cruce! Când pleci în călătorie, când începi lucrul, când te duci să înveti carte, când esti singur si când esti cu mai multi, pecetluieste-ti cu Sfânta Cruce fruntea ta, trupul tău, pieptul tău, inima ta, buzele tale, ochii tăi, urechile tale si toate ale tale să fie pecetluite cu semnul biruintei lui Hristos asupra iadului. Si nu te vei mai teme atunci de farmece sau de descântece sau de vrăji. Că acelea se topesc de puterea Crucii, ca ceara de la fata focului si ca praful în fata vântului''.

96. Odată a venit la Părintele Cleopa o femeie cu nepotul ei care era acuzat de crimă, nefiind vinovat. Nepotul i-a zis părintelui că este în proces pentru ucidere, dar nu i-a spus că este nevinovat. Părintele l-a oprit si i-a zis: ''Nu esti vinovat si nu ai să faci închisoare!'' Într-adevăr, tânărul a scăpat de această acuzatie nedreaptă.

97. Pe când era retras la stupina mănăstirii, a venit la sfintia sa un credincios, plângând că este căutat de securitate. După ce i-a spus părintelui situatia în care se afla si i-a dat un pomelnic ca să se roage pentru el, Părintele Cleopa i-a spus: ''De acum să nu-ti mai fie frică!'' Si într-adevăr, de atunci n-a mai fost urmărit.

98. Un frate, care venise la mănăstire cu gândul să stea două-trei luni, a mers la spovedanie la Părintele Cleopa. Dar bătrânul i-a zis cu glas nevinovat si hotărât: ''Ehei, ai venit la Mos Costache! Nu mai pleci tu de aici!'' Si asa a si fost, căci cu mila Domnului a rămas în mănăstire.

99. Cu câteva luni înainte de moartea părintelui, a venit un ierarh din Grecia si nu s-a lăsat până ce bătrânul nu i-a dat metaniile sale. Cu mai multi ani în urmă, Părintele Cleopa, inspirat de Duhul Sfânt, îi prevestise că va ajunge ierarh.

100. Un frate începuse unele nevointe mai presus de puterea lui. Nu dormea pe pat, citea mult la Psaltire si făcea multe metanii; dar nu cu scop bun, ci urmărea numai linistirea patimilor trupesti, fără a le tăia pe cele sufletesti. De aceea era mânios, judeca, osândea si avea ispite.
Odată s-a dus la Părintele Cleopa pentru a-i cere o binecuvântare. Iar bătrânul, numai văzându-l pe acela apropiindu-se de el, i-a arătat cu mâna un text mare pus pe perete, sub icoane, zicându-i: ''Ia uite ce scrie acolo: ''Binele nu este bine, când nu se face bine''. Eu am pus să se scrie asta acolo!''
Atunci fratele, dându-si seama că părintele a spus acestea luminat de Duhul Sfânt, si-a dat seama că apucase pe o cale gresită.

101. Un ieromonah s-a dus pentru prima dată la Părintele Cleopa să-i ceară cuvânt de folos. ''Binecuvintează-mă, Preacuvioase Părinte Cleopa!'' Sfintia sa, privindu-l, a zis: ''Cine este preotul acesta?'' După ce Părintele Cleopa i-a dat cuvânt de folos, ieromonahul s-a retras, uimindu-se că părintele, fără să-l cunoască, a stiut că este preot.

102. Un părinte din mănăstire povesteste: ''Venind des pe la mănăstire si ascultându-l pe Părintele Cleopa, m-am gândit să iau si eu jugul lui Hristos. Dar nu eram hotărât. Atunci m-am gândit să-l întreb pe sfintia sa, ca un om ce mi-a pornit râvna pentru Hristos, si mi-am zis: ''Ce-mi va zice el, aceea fac!''
Când l-am întrebat, Părintele Cleopa, parcă cunoscându-mi inima, mi-a zis: ''Nu veni! Stai în lume si fă misiune!'' Pe atunci eram mai râvnitor si răspândeam si cărti sfinte.
După vreo doi ani, când inima mea a înclinat total spre monahism, m-am hotărât să plec la mănăstire, dar cu oarecare temere, gândindu-mă la cuvântul bătrânului. Si rugându-mă lui Dumnezeu, am venit la el si i-am zis: ''Părinte, vreau să vin la mănăstire''. ''Vino!'' a zis Părintele Cleopa, umplându-mă de bucurie''.

103. Un frate i-a zis bătrânului:
- Părinte, la mănăstire este multă muncă si nu este suficient timp pentru biserică. Ce să fac?
- Frate, când mâna lucrează, mintea să se roage, zicând ''Doamne Iisuse'' permanent!

104. Doi tineri s-au căsătorit si au născut copii, însă nu stiau că sunt rudenii de sânge. Duhovnicul i-a sfătuit să se spovedească la un arhiereu si să urmeze sfatul lui. Între timp, sotul a fost îndemnat să ceară si sfatul Arhimandritului Cleopa Ilie, pe care încă nu-l cunostea.
Mergând la sfintia sa, nu s-a putut apropia, Părintele Cleopa fiind înconjurat de multi credinciosi, ca de obicei. De aceea astepta să-i vină rândul. Deodată, părintele chemându-l, i-a zis: ''Antonie, vino la mine!'' El a crezut că strigă pe altcineva, si nu s-a dus. După putin timp iarăsi îl cheamă: ''Antonie, vino la mine!'' Dar, nestiind că îl cheamă pe el, iarăsi nu s-a dus. Atunci părintele, privind fix la el, i-a făcut semn cu degetul si i-a zis: ''Tu, cel de acolo, Antonie, vino la mine!''
Cuprins de frică, Antonie si-a zis în sine: ''Cum de mă stie părintele acesta care nu m-a văzut niciodată?'' Apoi, ducându-se la bătrânul, acesta l-a sfătuit îndelung si l-a slobozit în pace.

105. Două femei bântuite de diavol au venit la Părintele Cleopa, iar el le-a binecuvântat si le-a zis: ''După trei Sfinte Masluri vă veti vindeca''. Si asa a fost, cu voia lui Dumnezeu.

106. Un frate, văzând pe Părintele Cleopa sezând pe cerdac, s-a apropiat de el, sărutându-i mâna si cerându-i binecuvântare. Dar nu i-a destăinuit că era foarte luptat în inimă de gânduri rele. Părintele, uitându-se la chipul lui, i-a zis: ''Frate, mergi la duhovnicul tău, spovedeste-te curat si să-i ceri canon ca să te izbăvesti de gândurile cele necurate ce te stăpânesc''.

107. Când vorbea la lume, Părintele Cleopa zicea adeseori: ''Îngerii Domnului v-au adus pe la sfintele mănăstiri, mamă! Voi nu-i vedeti, dar fiecare are lângă el îngerul său păzitor''. Si bătrânul privea blând la oameni, ca si cum ar fi văzut pe îngerii lor.

108. Odată a venit la părintele un credincios cu o rudă de-a lui, ce fusese atrasă la secta ''Martorii lui Iehova''. Credinciosul încercase prin multe discutii si argumente să-l aducă înapoi la dreapta credintă. Dar desi sectantul era dovedit din întrebări, el nu-si recunostea rătăcirea. Atunci credinciosul l-a convins pe sectant să meargă la Părintele Cleopa.
La chilia Părintelui Cleopa era lume multă, ca de obicei; iar părintele tinea o predică cu tema: ''Cum înseală diavolul pe om''. Asteptând să termine predica si găsind un moment potrivit, credinciosul a vrut să-l provoace pe părintele la discutie cu sectantul, pentru a se lămuri dreapta credintă.
Dar în acel moment, a văzut că sectantul era cu totul schimbat la fată. Chipul lui era acum foarte vesel, radiind o bucurie de nedescris. Ascultând predica Părintelui Cleopa, fusese miscat profund în inima lui, încât nu mai avea nimic de întrebat. Când credinciosul a vrut să deschidă discutia cu părintele, sectantul a spus: ''Nu mai am ce să-l întreb! Asemenea om n-am văzut în viata mea!''
Acesta este unul din numeroasele cazuri, când simpla prezentă a Părintelui Cleopa a fost suficientă pentru a schimba inima unui om.

109. Altă dată, o femeie credincioasă dintr-o familie de intelectuali din Piatra Neamt a venit la Părintele Cleopa în mai multe rânduri, plângându-se de necredinta sotului ei, profesor de fizică, care se declara ateu convins. La propunerea Părintelui Cleopa, femeia a reusit să-si convingă sotul pentru a veni la sfintia sa - desi profesorul zicea: ''N-am ce vorbi eu cu un popă! Pe mine nu mă poate convinge nimeni si nimic!''
Când au ajuns la Sihăstria, Părintele Cleopa vorbea oamenilor. După ce a terminat de vorbit cu credinciosii, părintele, obosit după o zi întreagă, totusi nu s-a crutat deloc. Si a stat cu profesorul, citându-i date din astronomie, despre distantele interstelare si altele, din fizică, despre legile naturii, ale creatiei si despre multe altele.
La sfârsitul discutiei, care se prelungise până la miezul noptii, profesorul a scos un carnetel si nota, zicând: ''Părinte, în câte scoli am studiat eu, niciodată n-am auzit asemenea lucruri! De unde stiti atâtea?'' ''Dar cine mă opreste să nu stiu?'' a spus Părintele Cleopa. La urmă profesorul a cerut să se spovedească.
După un timp, sotia lui a venit bucuroasă la Sihăstria, spunând: ''Părinte Cleopa, de când sotul meu a avut discutia cu sfintia voastră, s-a schimbat complet. Merge la biserică, se roagă si caută să convingă si pe altii despre existenta lui Dumnezeu!''

110. În general, Părintele Cleopa nu era pentru o nevointă exagerată, desi sfintia sa se nevoise mult în pustie. Dar totdeauna sfintii sunt aspri cu ei si plini de dragoste fată de ceilalti.
Zicea că pădurea nu se teme de cel ce ia multe lemne odată si încarcă prea tare căruta. Căci stie că se va strica mai încolo, fiind încărcată prea tare. Pădurea se teme de cel ce ia câte un lemn, câte o mică sarcină. De acela se teme pădurea, că stie că încet, încet, o taie pe toată.

Sursa:Cartea-Viata Parintelui Cleopa - Arh. Ioanichie Balan