Izvorul Tamaduirii

>> 20 apr. 2012



Izvorul Tamaduirii, sarbatoare inchinata Maicii Domnului, este praznuita anul acesta pe 20 aprilie. Nu are data fixa. Ea este trecuta in calendar in vinerea din Saptamana Luminata, prima dupa Sfintele Pasti. La originea acestei sarbatori se afla o minune petrecuta in apropierea Constantinopolului. Potrivit Traditiei, un orb a primit vederea dupa ce s-a spalat cu apa unui izvor din jurul acestui loc. Orbul ajunge la izvor datorita imparatului Leon (457- 474), pe atunci neincoronat, care implineste descoperirea facuta de Maica Domnului: "Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape. Patrunde, Leone, mai adanc in padure si, luand cu maini apa tulbure, potoleste cu ea setea orbului si unge cu ea ochii lui cei intunecati".
Mai tarziu, cand Leon ajunge imparat, ridica pe locul unde s-a petrecut minunea o biserica cu hramul "Izvorul Tamaduirii". Aici primeste vindecare de o boala grea si imparatul Justinian (526-575), care ridica drept multumire o biserica si mai mare. Biserica zidita de imparatul Justinian a fost distrusa in anul 1453, de turci.
Izvorul tamaduirii din timpul lui Leon se pastreaza si in zilele noastre. Credinciosii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetati a Constantinopolului), se pot inchina in biserica Izvorului Tamaduirii. Actuala constructie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea, unde exista izvorul cu apa tamaduitoare din trecut.
De Izvorul Tamaduirii se sfintesc apele
De Izvorul Tamaduirii, se sfintesc apele, slujba cunoscuta sub denumirea de Aghiasma Mica. Termenul "aghiasma" vine de cuvantul grecesc "aghiasmos", care isi are originea in cuvantul "aghios"(sfant). "Aghiasmos" se poate traduce si ca slujba de sfintire, dar si ca apa sfintita. Astfel, atunci cand spunem "voi face o aghiasma", intelegem slujba, iar cand spunem "voi bea un pic de aghiasma", ne referim la apa sfintita.
Sunt insa si persoane care sustin ca termenul "aghiasma" vine de la "iazma". In DEX, cuvantul iazma, iezme, cu sensul de "aratare urata si rea, naluca, vedenie", este indicat ca si in DLR, cu etimologie necunoscuta. In sprijinul acestui punct de vedere s-a oferit urmatoare explicatie: atunci cand preotul sfinteste apa, la sfarsit, canta troparul: "Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau". Cand se canta troparul, preotul stropeste pe credinciosi in cele patru puncte cardinale cu apa sfintita, spre alungarea "celui potrivnic", adica a celui rau, a celui urat, care este naluca, vedenie rea, satana. De la actiunea stropirii cu apa sfintita si rostirea cantarii ei, s-a retinut in popor scopul urmarit prin aiasma - aiazma - iazma, de a alunga "aratarea urata si rea", adica duhul cel rau, satana.

Izvoare tamaduitoare la noi in tara

Maica Domnului a daruit si poporului roman izvoare tamaduitoare. Unul din acestea se afla la Manastirea Ghighiu din judetul Prahova, la mai putin de 5 km de municipiul Ploiesti. Potrivit Traditiei, episcopul sirian care a adus icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului in aceasta manastire (1958), a cerut iertare Fecioarei pentru ca a luat icoana din locul in care se afla, iar a doua zi, in locul in care s-a rugat, a aparut un izvor tamaduitor.

Un alt izvor cu apa vindecatoare se afla la Manastirea Dervent. Traditia spune ca acest izvor a tasnit din locul in care Apostolul Andrei a impuns piatra cu toiagul.

Alt loc binecuvantat cu apa tamaduitoare este izvorul de la Manastirea Horaicioara din judetul Neamt. Acest izvor a fost descoperit acum un secol, datorita rugaciunilor monahilor catre Maica Domnului de a le darui un izvor mai aproape de manastire. El izvoraste de sub muntele Feriga si se afla la 50 m de biserica manastirii.

Nu trebuie uitate izvorul de la Manastirea Cetatuia Negru Voda, din judetul Arges si cel de la Biserica Greaca din Braila, descoperit in anul 1863, in vremea efectuarii unor lucrari de constructie la sfantul lacas.

Izvorul Tamaduirii in iconografie

In icoana sarbatorii Izvorul Tamaduirii, Maica Domnului si Hristos se afla intr-un bazin asemanator cu o cristelnita, vasul in care primim Taina Botezului. Fecioara Maria este reprezentata cu mainile inaltate, semn al rugaciunii, iar Mantuitorul binecuvantand cu ambele maini, ca raspuns al rugaciunilor maicii Sale. Din bazin izvoraste apa care are darul tamaduirii bolilor sufletesti si trupesti.

Aceasta icoana exprima ideea ca Fecioara L-a nascut pe Hristos, Care este Datatorul apei vii a Duhului. De altfel, insusi Hristos i-a spus femeii samarinence: "De ai fi stiut darul lui Dumnezeu si cine este Cel ce zice tie: da-mi sa beau, tu ai fi cerut de la Dansul si ti-ar fi dat tie apa vie" (In. 4, 10; In. 7, 38).

Sa ne intareasca Dumnezeu sa bem din Apa cea vie.

Adrian Cocosila
Sursa:http://www.crestinortodox.ro

Read more...

Saptamana Luminata

>> 18 apr. 2012



Saptamana care urmeaza praznicului Invierii Domnului este numita Saptamana Luminata. In vechime, Botezul era savarsit in noaptea de Pasti. Cei botezati erau numiti "luminati" si purtau haine albe in toata saptamana de dupa Pasti. Sunt persoane care afirma ca de la purtarea hainelor albe, aceasta saptamana a primit numele de Saptamana Luminata.

Daca privim mai adanc, putem marturisi ca in aceasta perioada toate s-au umplut de lumina sfanta a Invierii Domnului. Sa ne amintim ca in noaptea Sfintelor Pasti, se sting in biserica toate luminile. Numai candela de pe Sfanta Masa din Sfantul Altarramane aprinsa. Spatiul intunecos este chipul mortii si al iadului in care a coborat Hristos cu sufletul Sau. Candela aprinsa de pe Sfanta Masa este sufletul viu si indumnezeit al Mantuitorului coborat la iad.

Preotul adreseaza chemarea "Veniti sa primiti lumina!" tuturor, nu doar anumitor persoane. Pe toti ne cheama sa face trecerea de la intunericul mortii, la lumina vietii vesnice. Iar aceasta trecere este exprimata prin aprinderea tuturor lumanarilor de la o singura lumanare. De aceea Biserica vesteste de Sfintele Pasti: "Acum toate s-au umplut de lumina: cerul si pamantul si cele de sub pamant". Iata de ce Biserica numeste aceasta saptamana ca fiind Saptamana Luminata. Ea ne cheama sa purtam in noi lumina Invierii lui Hristos si in aceasta lumina sa ne imbratisam unul pe altul si sa zicem fratilor si celor ce ne urasc pe noi.

Randuieli speciale in Saptamana Luminata


In Saptamana Luminata, zilele de miercuri si vineri sunt zile cu “harti”. Biserica ne ofera dezlegare la mancarurile de dulce datorita Invierii Domnului.

De la Invierea Domnului si pana la Rusalii, nu se fac metanii, ci doar inchinaciuni.
Incepand din Duminica Sfintelor Pasti si pana la Inaltarea Domnului, la Liturghie se canta Axionul Pastilor: "Ingerul a strigat …", iar credinciosii se saluta cu cuvintele: "Hristos a inviat!” si raspund: "Adevarat a inviat!"
In Saptamana Luminata nu se citeste Psaltirea.

In aceasta saptamana nu se fac parastase pentru cei trecuti la cele vesnice. Amintim ca incepand cu praznicul Intrarii Domnului in Ierusalim, Biserica nu mai face slujbe speciale pentru cei adormiti. Aceste slujbe sunt reluate dupa Duminica Tomii. Acest lucru nu inseamna ca ei sunt dati uitarii. Sa nu pierdem din vedere ca Biserica ii pomeneste pe acestia in cadrul oricarei Sfinte Liturghii. Chiar si in Saptamana Patimirilor cei adormiti sunt pomeniti in cadrul Sfintei Liturghii din Joia cea Mare, apoi de praznicul Invierii si la orice Sfanta Liturghie de dupa Sfintele Pasti.

Dupa binecuvantarea de inceput de la Vecernie si Utrenie, se canta troparul "Hristos a inviat din morti..." (de trei ori) si stihurile Pastilor. In vremea rostirii stihurilor, preotul cadeste cele patru laturi ale Sfintei Mese si intreg Sfantul Altar.

Slujbele de inmormantare din Saptamana Luminata sunt oficiate dupa o randuiala speciala. Slujba inmormantarii este inlocuita de slujba Invierii. Asadar si cantarile acestei slujbe vorbesc de biruinta Vietii asupra mortii.

Marti, in Saptamana Luminata, au loc uscarea si sfaramarea Sfantului Agnet, sfintit in cadrul Liturghiei Sfantului Vasile din Sfanta si Marea Joi, din Saptamana Patimilor. Amintim ca in Joia Mare, in cadrul Proscomidiei, pe langa Sfantul Agnet, care se foloseste la Sfanta Liturghie din ziua respectiva, se mai scoate inca un Agnet, care se sfinteste impreuna cu celalalt, fara sa se rosteasca de doua ori rugaciunile epiclezei si fara sa se binecuvanteze fiecare separat.

Al doilea Agnet este uscat si sfaramat dupa o randuiala speciala. Dupa ce este sfaramat, este asezat intr-un chivot pe Sfanta Masa din Altar. Acest Agnet este folosit de-a lungul intregului an pentru impartasirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserica din motive bine intemeiate.

In vinerea din Saptamana Luminata, de Izvorul Tamaduirii, se obisnuieste ca dupa otpustul Sfintei Liturghii sa se savarseasca slujba sfintirii celei mici a apei.
Hristos a Inviat!

Adrian Cocosila
 Sursa:http://www.crestinortodox.ro

Read more...

Hristos a Inviat!

>> 15 apr. 2012



A venit in lume Fiul lui Dumnezeu cu chip de om...chipul lui Adam...Adam a murit, Hristos a inviat!
Cel din dintai - Adam - zidit dupa chipul lui Dumnezeu a cazut, Cel de pe urma - Hristos - zamislit dupa chipul omului S-a ridicat...
Primul s-a intunecat, al doilea s-a preaslavit!

Ce taina mare a mortii si a vietii! Iadul l-a dat pe Adam, raiul l-a dat pe Hristos!

Zidirea dupa chipul...i-a adus impreuna, prin unire si Inviere, dupa asemanare: Dumnezeu inomenindu-se si omul indumnezeindu-se...

Hristos a primit moartea lui Adam, iar Adam a primit viata lui Hristos...moartea mortii si viata vietii.

Adam nu merita viata, Hristos nu merita moartea, insa au facut schimb din dragostea lui Hristos fata de oameni.

Adam este imaginea lumii cazute in stricaciune si pacat pana la iad, Hristos este icoana umanitatii indumnezeite si inaltate pana la rai.

Insa, aceasta umanitate a trecut de la moarte la viata si de la pamant la cer, prin Inviere. Umanitatea lui Hristos fiind fara de pacat nu putea sa moara intr-un mod natural, ci a fost strapunsa de moarte prin pacatul umanitatii asumate de Hristos integral.

Pacatul omenirii intregi l-a omorat pe Dumnezeu. Pacatul ucide, aceasta-i lucrarea lui in orice vreme... si aduce moartea.

Hristos fiind Stapan al veacurilor, a celor ce-au fost si a celor ce va sa vina, a fost omorat de pacatul omenesc din toate timpurile. Pacatul il indeparteaza pe Dumnezeu, il alunga din viata oamenilor si din lume, pacatul il mutileaza, il raneste si il "omoara" pe Dumnezeu.

Iadul este rana lui Dumnezeu, acolo este suferinta Lui din toate veacurile, acolo este neascultarea si nepasarea tuturor acelora care l-au omorat pe Dumnezeu in viata lor. Iadul este "moartea" lui Dumnezeu si a celor fara de Dumnezeu, iar Dumnezeu fiind nemuritor, acolo este moartea cea vesnica a lor.

De aceea, Dumnezeu i-a izgonit pe protoparinti din Rai, dupa cadere, pentru a nu gusta acestia si din pomul vietii si astfel sa devina moartea nemuritoare, adica vesnica, chiar de la inceput. Astfel, toti cei nascuti din Adam nu vor mai muri vesnic, avand si ei posibilitatea mantuirii. Coborand la iad Hristos omoara moartea cea vesnica, o biruie cu viata Sa cea vesnica ...

Trupul indumnezeit al lui Hristos a fost jertfa rascumparatoare pentru toti oamenii din toate veacurile. La aceasta lucrare participa liber toti cei care doresc sa se impartaseasca cu Dumnezeu.

Dupa Inviere, trupul indumnezeit al lui Hristos devine Euharistie. Mielul lui Dumnezeu - "Cel ce ridica pacatul lumii" devine Pastile nostru, Hristos.

Trupul Sau este umanitatea salvata, sfintita si curatita, care se amesteca cu umanitatea noastra cazuta si stricata, atunci cand Sfantul si Dumnezeiescul Sau Sange devine sangele nostru, cand Sfantul si Dumnezeiescul Sau Trup devine trupul nostru, cand noi devenim madularele Trupului Sau, adica Biserica insufletita. Inainte de Cuminecare, preotul zice in Sfantul Altar: "se frange si se imparte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se frange si nu se desparte, Cel ce se mananca pururea si niciodata nu se sfarseste, ci pe cei care se impartasesc ii sfinteste" (Liturghier).

Dumnezeu se pogoara in biserici si locuieste cu noi si in noi pentru a ne fi noua Tata, iar noi pentru a deveni fii si fiice. Un Tata viu, cu fii si fiice vii ca si El, un Tata Sfant - cu fii si fiice sfinti ca si El.

Sfantul Epitaf, care inchipuie Trupul mort al Domnului este adus de catre preoti in Sfantul Altar in Vinerea mare si asezat pe Sfanta Masa, care inchipuie mormantul Domnului, iar mormantul Sau devine "izvorul invierii noastre", pentru ca, a treia zi preotii vor iesi cu lumina vestind tuturor, ca: Hristos a inviat!

Ritualul este o prefigurare a mortii si invierii Lui celei de a treia zi...

Trupul dumnezeiesc mort si inviat devine prin jertfa liturgica - Euharistie...

In fiecare Sf. Liturghie rasuna cuvintele Mantuitorului: "Luati mancati, acesta este Trupul Meu, Care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor... Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele meu, a Legii celei noi, Care pentru voi si pentru multi se varsa"...

Liturghia este o actualizare a mortii si invierii Domnului, dar si a noastra, care avem viata in Hristos, intrucat moare omul cel vechi din noi, ca descendent al lui Adam, dar inviaza omul cel nou renascut in Hristos. Acesta este un proiect soteriologic tradus prin cuvintele: "moartea mortii noastre si invierea vietii noastre", care ne introduce in realitatea lucrarii rascumparatoare si mantuitoare realizata de Hristos Domnul. Ne facem partasi acestui adevar ori de cate ori raspundem cu: Adevarat a Inviat! la fiecare: Hristos a Inviat! care ni se adreseaza...

Sfintele Pasti devine astfel revirimentul Istoriei, momentul in care iadul devine rai, iar moartea se intalneste cu viata, capatul mortii si inceputul vietii cea adevarate, praznicul unde Dumnezeul viilor devine si Dumnezeul mortilor, sarbatoarea care ii aduce in Biserica biruitoare si pe cei din iad, pe Adam si pe Eva si pe toti dreptii din vechime.

In aceasta vreme cu totii slavim pe Domnul puterilor, Biruitorul mortii, Stapanul vietii nemuritoare, cantand si strigand:

"Pastile cele sfintite astazi noua S-a aratat. Pastile de taina, Pastile cele preacinstite, Pastile credinciosilor, Pastile care au deschis noua usile raiului, Pastile Hristos-Izbavitorul, Pastile cele frumoase, Pastile Domnului, Pastile... "(Canonul Învierii).

Pr. Alin-Cristian Preotu

Read more...

Floriile - Intrarea Domnului in Ierusalim

>> 8 apr. 2012



Sarbatoarea Intrarii lui Hristos in Ierusalim este cunoscuta in popor sub denumirea de Florii. Parintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sarbatoare se mai numea si Duminica aspirantilor la Botez, deoarece in aceasta zi catehumenii, care fusesera admisi la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul camarturisire de credinta. Aceasta duminica a purtat si denumirea de Duminica gratierilor, pentru ca in cinstea ei, imparatii acordau gratieri.
Biserica vede in aceasta sarbatoare inaintarea lui Hristos spre jertfa de pe cruce. El putea sa evite moartea, insa, o primeste de buna voie pentru a o birui. Lui nu-i este impusa moartea ca o necesitate, asa cum ne este impusa noua. De aceea El moare pentru altii, nu pentru Sine. El nu avea pacatul imprimat in firea Sa, ca noi toti, pentru ca S-a nascut ca om prin voia Sa.
Existand din vesnicie ca Dumnezeu, El a luat firea omeneasca, dar a incadrat-o in ipostasul dumnezeiesc. Daca s-ar fi nascut ca orice om din pacat, prin pasiune omeneasca, ar fi murit pentru El si nu pentru noi. Ar fi ramas in moarte ca orice om, deci nu ar fi inviat. Intrarea in Ierusalim este o prefigurare a Intrarii in Ierusalimul ceresc. Astfel, nu intamplator noi cantam in noaptea de Pasti: "Lumineaza-te, lumineaza-te noule Ierusalim".
In legatura cu acest eveniment, evanghelistul Matei noteaza: "Spuneti fiicei Sionului: Iata imparatul tau vine la tine bland si sezand pe asina, pe manz, fiul celei de sub jug" (Matei 21, 5).

Floriile si manzul asinei

In interpretarea Sfintilor Parinti, asina preinchipuie poporul iudeu, in timp ce manzul prefigureaza neamurile care urmau sa fie chemate la credinta.
Aceasta interpretare este dreapta, pentru ca stim ca iudeii il vor prigoni pe Hristos si paganii Il vor primi. Cei mai multi dintre pagani vor fi purtatori de Hristos de-a lungul istoriei si vor intra cu El in Ierusalimul de sus, in Imparatia cerurilor.
"Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui la inceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea erau scrise pentru El si I le-au facut Lui". In general, ucenicii au inteles foarte putin din ceea ce s-a intamplat cu Invatatorul lor pana cand El le-a sporit intelegerea (Luca 24,45) si Duhul lui Dumnezeu i-a luminat cu limbi de foc. Numai atunci au priceput ei toate lucrurile, aducandu-si-le aminte.
Sfantul Ignatie Brancianinov vede in "Manzul asinei" si altceva. Acest manz il descopera pe omul manat de pofte dobitocesti, lipsit de libertatea sa duhovniceasca, legat de impatimire si de obisnuinta vietii trupesti. Invatatura lui Hristos desface asinul de iesle, adica de implinirea voii pacatoase si trupesti. Dupa aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, isi pun pe asin hainele: pe el Se asaza Domnul si savarseste pe el intrarea in Ierusalim.
Asta inseamna ca dupa ce omul paraseste viata pacatoasa, este adus la Evanghelie si imbracat, ca in niste haine apostolesti, in cunoasterea lui Hristos si a poruncilor Lui. Atunci Se asaza pe el Domnul, aratandu-i-Se duhovniceste si salasluind duhovniceste in el, precum a binevoit a fagadui: "Cela ce are poruncile Mele si le pazeste pe ele, acela este cel ce Ma iubeste: si cel ce Ma iubeste, iubit va fi de Tatal Meu. De Ma iubeste cineva, a grait El, cuvantul Meu va pazi; si Eu il voi iubi pe el, si Ma voi arata lui; si Tatal Meu il va iubi pe el, si la el vom veni, si locas la dansul vom face" (Ioan 14, 21, 23).
Astfel, Hristos Se asaza pe insusirile firesti ale omului care s-a supus Lui, care si-a insusit invatatura Lui cea atotsfanta, si il aduce, sezand pe el, in cetatea duhovniceasca a lui Dumnezeu, in Ierusalimul al carui ziditor este Dumnezeu, nu omul.

Multimea Il primeste pe Mantuitorul in Ierusalim cu aceste cuvinte: "Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!" (Matei 21, 9). Invierea lui Lazar era cauza careia i se datora, in cea mai mare masura, aceasta primire insufletita. Dar sa nu uitam, ca acelasi popor care-L slavise si-L primise ca pe un imparat, peste cateva zile va striga, incitat de farisei si de carturari: "Rastigneste-L! Rastigneste-L!".
Evreii care participau la aceasta sarbatoare, asteptau de la Hristos sa fie un conducator care sa modifice situatia politica in folosul lor, si nu un Dumnezeu coborat printre oameni, spre a-i izbavi de pacat. E adevarat ca au existat si multi iudei care s-au daruit Domnului, crezand in El fara sovaiala.

Floriile si ramurile de salcie
Dupa modelul multimii din cetatea Ierusalimului care l-a intampinat pe Mantuitorul cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxa a randuit ca in aceasta zi sa imparta credinciosilor ramuri de salcie binecuvantate. Ramurile de salcie simbolizeaza biruinta asupra mortii.
In duminica Floriilor, Biserica a randuit sa fie dezlegare la peste. In seara acestei duminici, incep deniile din saptamana Sfintelor Patimi.
Adrian Cocosila

Read more...

  © Blogger templates Shiny by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP