(ISIHASMUL) RUGACIUNEA INIMII

>> 20 mai 2010


Cuvantul isihasm vine de la termenul grecesc isihia, care inseamna liniste, tacere interioara. Isihasmul este una dintre cele mai directe si pure (libera de dogmatism ori inchistari religioase) cai de a atinge iluminarea spirituala. Toti marii sfinti ortodocsi au practicat isihasmul sau cel putin au abordat tehnicile speciale de control, transcendere a mintii ori focalizare a atentiei in interior (pantece, inima etc) caci dupa cum spune Sf. Grigorie Sinaitul dar si altii "e cu neputinta sa se mantuiasca cineva fara atentie amanuntita si fara paza mintii".

Cartea de capatai a isihasmului nu este Biblia ci Filocalia - o culegere a experientelor si invataturilor spirituale relatate de mari sfinti ori discipoli ai acestora. Practica de baza a isihasmului consta din rugaciunea inimii sau a mintii. Rugaciunea inimii include mai multe etape, pana la practica ei desavarsita. Stadiul suprem al acesteia fiind realizeazarea efectiva a contopirii cu Dumnezeu; transcenderea iluziei "desertaciunii" acestei lumi si dizolvarea mintii prin identificare cu constiinta divina.

"Minte care se intoarce in ea insasi si mai presus de ea spre a se uni cu Dumnezeu"
Sf. Grigore Palama

In aceatsa ultima etapa nu se mai pot rosti cuvinte, rugaciunea dispare, si orice mijloc al acesteia ramane doar o traire pura inefabila lipsita de orice obiect intr-un profund extaz mistic "rapire extatica" care poate dura zile in sir. In acest stadium sunt revelate marile mistere, trairile coplesitoare "pe care nici un muritor nu le-ar banui". Adevarata realitate perceputa deja la o dimensiune unde timpul si spatial, forma, lumina si insasi actul intelegerii or al cunoasterii sunt transcese dupa cum spune si Sfantul Dionisie Areopagitul:

"Dumnezeirea nu este nici suflet nici minte nici parere nici ratiune, nu poate fi exprimata, nici inteleasa…nici stiinta nici adevar nici imparatie nici unitate nici bunatate nici duh nici paternitate nici filiatie, ea scapa oricarui rationament de a o numi ori cunoaste. Nu e nici intuneric, nici ratacire…despre ea nu se poate afirma ori nega nimic in mod absolut dar este totodata Cauza unica si desavarsita a tuturor fiind transcendenta, fiind libera de toate si mai presus de toate." din lucrarea Teologia Mistica

RUGACIUNEA INIMII (sau a mintii)

Aceasta cuprinde o serie de tehnici structurate pe mai multe etape echivalente nivelului de practica. Rugaciunea inimii este nestemata invataturii si meditatiei crestine. Azi din pacate, isihasmul se mai practica in putine locuri pe glob. Rugaciunea inimii este mult superioara rugaciunii obisnuite caci ea sporeste necontenit puterea de concentrare si creste profunzimea perceptiei si aduce linistea sufletului, o stare permanenta de beatitudine pentru cel care se roaga.
Rugaciune inimii:

"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul(a)."

Treptele rugaciunii inimii

Acestea difera. Dupa unii parinti sunt 8, dupa altii doar 3 sau 5, dar o varianta generala dupa Filocalia ar fi aceasta:
1) Rugaciunea mintii: - primul stadium al rostirii in care mintea repeat neincetat: "Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul(a)." Aici intreaga atentie este focalizata pe aceasta rostire, astfel gandurile razlete inceteaza sa mai sustraga fiinta. Mintea atunci este automat orientata in interior
2) Rugaciune mintii in inima: - "Aici mintea in timpul rugaciunii petrece fara iesire in interiorul inimii. Aici se afla toata esenta lucrarii" (Parintele Cleopa in "Ne vorbeste Parintele Cleopa" vol. 12.) Aici atentia este directionata in inima, lucru ce in unele cazuri se intampla spontan sau se intampla firesc, de la sine. "Dupa o bucata de vreme am simtit ca rugaciunea se coborase, asa zicand de la sine de pe buze in inima". (Pelerinul Rus) Devenim constienti de natura noastra, de gandurile, de emotile noastre pe care acum le percepem, le analizam - introspectie. Apare o stare de calm profund, siguranta incepand sa creasca focalizarea si forta interioara.
3) Rugaciunea neincetata sau cea care se misca de la sine: - "Inima cu fiecare zvacnitura repeta singura cuvintele rugaciunii…inceta-i sa mai pronunt rugaciunea si nu mai faceam altceva decat sa ascult cu bagare de seama ce spunea inima. Ochii (viziunea interioara) mi se scufunda inlauntrul ei si aparu un sentiment intens de fericire. (pentru o mai buna intelegere am redat relatarea experientei Pelerinului Rus). In acest stadiu apare asanumita dulceata duhovniceasca, o forma permanenta de beatitudine. Rugaciunea devine aici neincetata in sensul ca acea stare beatifica din inima devine continua "ca o curgere" chiar si in timpul desfasurarii actiunii zilnice, chiar si cand vorbim sau dormim "Eu dorm, dar inima-mi vegheaza" (Cantarea Cantarilor cap 5.2).
4) Rugaciunea curata: - Aici "rugaciunea da nastere unei contemplatii…cel care traieste o astfel de contemplatie cunoaste o stare de extaz si devine asemenea unui trup parasit de suflet" (Sf. Isaac Sirul). In acest extaz, in care mintea nu mai poate misca ramane doar constiinta care contempla. Aici apare din inima "o lumina ce straluceste ca soarele ce izvoraste din adancul inimii" (evident este o perceptie a viziunii interioare).
5) Rugaciunea, vederea duhovniceasca (dupa Sf. Isaac Sirul) sau rugaciunea fara de rugaciune: - "De indata ce mintea a trecut dincolo de rugaciunea curata nu mai exista nici simtiri, nici lacrimi, nici stapanire, nici libertate, nici smerenie, nici…nici…nici lumea asta sau cealalta. Asadar nu exista rugaciune dincolo de rugaciunea curata…Trecand dincolo de marginile ei intram in starea de extaz si nu mai suntem in rugaciune. Aceasta este viziunea" (Sf. Isaac Sirul)





11 comentarii:

IONEL MESAROS 20 mai 2010, 20:01  

In urma cu vreo 10 ani ,cand am inceput sa fiu preocupat de Isihasm,documentandu-ma de etapele Rugaciunii inimii,am aflat ,pe langa cele relatate de dumneavoastra ,de faptul ca aceasta rugaciune trebuie rostita in corespondenta cu cele doua cicluri ale respiratiei:"Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu"-pe inspiratie si "Miluieste-ma pe mine pacatosul" -pe expiratie.
Va multumesc pentru aceasta postare deosebita si va doresc o seara linistita!

Anonim 21 mai 2010, 08:43  

"Isihasmul este una dintre cele mai directe si pure (libera de dogmatism ori inchistari religioase) cai de a atinge iluminarea spirituala".foarte frumos exprimata.se pare ca e singura forma de ORTODOXIE pura,clerul "de la oras",si nu numai,fiind departe de acea puritate care sa convinga.

Genny 21 mai 2010, 17:13  

Cu placere Ionel....Intradevar rugaciuna inimii este foarte puternica si de efect pt cine o spune din inima....

Anonim 21 mai 2010, 19:43  

Rugaciunea inimii in varianta reala,nesalvizata(adica Dumnezeu este iubire si nu frica!):IISUSE HRISTOASE FIU AL LUI DUMNEZEU/ BINECUVINTEAZA PE MINE CREDINCIOSUL TAU.

Genny 21 mai 2010, 20:27  

Sunt de acord cu tine ca Dumnezeu este iubire si nu frica dar...eu prefer sa fiu smerita in fata Lui Dumnezeu.

Anonim 21 mai 2010, 20:45  

Smerenia,in perceptia mea, nu inseamna A FII in genunchi.
Vezi slavizarea=rusificarea credintei stravechi romanesti!
Smerenia,in perceptia mea,inseamna a ramane in pozitia dacilor liberi:drept=ortostatism=a pleca capul cu onoare si mai apoi a-l ridica(semn de intelegere profunda) si nu umilinta.
De altfel Rugaciunea Inimii in varianta reala este in fapt o veche rugaciune dacica!Continuitatea IN HIRSTOS pe pamantul romanesc ESTE FIREASCA.
De acord si cu timpii respiratori pe care se spune rugaciunea.
Multumesc.

Anonim 22 mai 2010, 11:34  

Un blog foarte frumos si luminos si cel mai important este ce se afla in spatele lui... Lumina si Iubirea neconditionata care cu totii trebuie sa o avem si sa daruim.
Felicitari pt blog!
Doamne ajuta!

minado 1 august 2010, 15:19  

rugaciunea inimii are radacini foarte adanci.Domnul il recomanda ca un model de rugator pe cel de langa fariseu care striga in inima lui"Dumnezeule,milostiv fii mie pacatosului".Spunea" Dumnezeule"caci numele Domnului nu era inca cunoscut ca nume al lui Dumnezeu mantuitorul.Dupa ce lumea la recunoscut pe IISUS ca Domn si Mantuitor,au inceput ai chema numele(vezi Fpt.Ap).Astfel,rug.de mai sus,in decursul timpului,devine "Doamne,Iisuse Hristoase,milueste-ma"_practicata pana astazi in aceasta forma,mai ales la munt.Athos,de unde a si fost preluata de slavi,care au formulato ca Doamne,IIsuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine pacatosul".Aceasta este slavizare a rugaciunii.Iertati!

Simona 28 noiembrie 2010, 09:02  

Felicitari pentru blog!

pavel 12 august 2012, 00:05  

L am intilnit personal pe Parintele Ghelasie,prin anii 1991-1992,la Frasinei,inca de pe atunci era marginalizat de Biserica. vreau sa va spun ,pe scurt,tuturor celor care vreti sa va bucurati de minunatia eternitatii, sa practicati total rugaciunea inimii, veti fi uimiti,iar dupa citiva ani de practica adevarata-reala veti putea pasi intr-o altfel de lume....(pavel_72@yahoo.com)

mihaella 2 decembrie 2012, 14:14  

La nivel de genunchi exista 2 centrii energetici secundari.De aceea,cand la rugaciune se sta in genunchi se produce reglarea sau activarea lor.

  © Blogger templates Shiny by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP