Parintele Sofian-SMERENIA SI DRAGOSTEA

Pune în sufletul meu sporirea dragostei către Tine.
Fă-mă să înteleg smerenia Ta, în care ai trăit pe pământ.

Există o iubire duhovnicească. După cum este o hrană trupească si una duhovnicească, o băutură după trup si alta după duh, asa există o dragoste a cărnii care vine de la Satan si o altă dragoste a Duhului, la Dumnezeu avându-si începutul; nimeni nu poate fi stăpânit de amândouă aceste iubiri. Dacă esti iubitor al trupului, dragostea Duhului nu o poti cuprinde.

Dacă pe toate cele trupesti le-ai dispretuit - nu spun numai carnea si sângele, argintul si averile, dar si pământul însusi si chiar cerul, pentru că toate acestea vor trece - si dacă de nici una din ele nu-i legat sufletul tău, dacă nu esti robit de nici o iubire de patimi, vei putea atunci si iubirea duhovnicească să o întelegi.

Sfântul Apostol Ioan, Teologul Iubirii

2. Cine se abtine de la vorbăria desartă si de la patimile de tot felul, de la plăcerile trecătoare - nu din dispret fată de oameni si de viată, ci din focul unei prea mari iubiri fată de Dumnezeu -, un asemenea om, dacă nu fuge el după oameni, fug acestia după el. Unde e flacăra mare în suflet, acolo se adună oamenii să-si încălzească sufletele lor reci.

3. Gânditi-vă la ''Tatăl nostru''. Dacă esti certat cu cineva, chemarea acestui Tată sfânt se preface în blestem: ''nu mă ierta, Doamne, precum nici eu nu pot să iert''. Contradictia dintre ceea ce spunem si ceea ce facem anulează rugăciunile noastre.

Iertarea noastră de către Dumnezeu depinde de iertarea noastră fată de aproapele. Aici nu e vorbă goală, e nenorocire. Cine nu iartă nu iubeste. Cine nu iartă si cine nu-l iubeste pe om nici pe Dumnezeu nu-L iubeste.

În viata de toate zilele ne întepăm unul pe altul, ne mâhnim si fără îndoială ne tulburăm, ne răzvrătim. Vin aici, la noi, cei care au niste dusmani si încep să se roage: ''să-i trăsnească Dumnezeu'', ''să-i facă praf si pulbere''... Uităm că avem de împlinit niste porunci dumnezeiesti, că trebuie să ne rugăm pentru dusmanii nostri.

Poate că cea mai mare virtute este iubirea de vrăjmasi; sau măcar să te rogi pentru ei, sau măcar să nu te răzbuni pe ei. Lasă-L pe Dumnezeu să facă dreptate. Nu judeca, slugă străină! ''A Mea este răzbunarea'' - zice Domnul. Este bine să fim constienti că există o pronie dumnezeiască si că nimic nu se întâmplă în lumea aceasta fără ca să nu stie Dumnezeu.

4. Cea mai importantă armă împotriva răului care vine asupra noastră este smerita cugetare. Să-L rugăm cu umilintă pe Dumnezeu să potolească acest rău si să ne acopere cu harul si iubirea Sa.

5. Fiecare are relatia lui personală cu Dumnezeu. Nu există un sablon prin care să se mântuiască toti oamenii.

Este necesar să avem din când în când această întoarcere către sine, pentru că toti suntem în lipsă fată de ceea ce ar trebui să fim. Să ne căim cu această constatare sinceră că suntem nevrednici. Iar Dumnezeu Care nu ne face procese - asa cum ne fac oamenii -, ne va primi cu toată dragostea Lui. Dragostea lui Dumnezeu este mai presus de orice dragoste omenească. În orice stadiu de viată am fi, să ne cerem în mod profund iertare, cu lacrimi, cu căintă.

6. Niciodată nu suntem singuri, totdeauna suntem cu Dumnezeu. El este cu atât mai prezent în viata ta cu cât Îl chemi mai des.

Există o rugăciune pe care trebuie să o spună monahul, o rugăciune de invocare a numelui lui Dumnezeu: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine păcătosul. Această rugăciune suntem datori - după rânduială - să o spunem mereu. Si încet-încet, această datorie se transformă într-o chemare de dragoste.

Dacă această rugăciune e făcută stăruitor, mai mult timp, rezultatele ei sunt deosebite. Se produce o căldură duhovnicească în inima rugătorului, îi sporeste credinta si dragostea pentru Dumnezeu, pentru oameni si pentru întreaga creatie. Este pătruns de acest sentiment de trăire în Dumnezeu. Asa cum trăieste pestele în apă, asa trăieste monahul în Dumnezeu, în această atmosferă în care te simti deplin în Dumnezeu.

Mă refer la monahii care vietuiesc după rânduiala lui Dumnezeu. Căci si peste noi năpădesc tot felul de curente ale vietii pământesti; practic nu suntem deloc fiinte ceresti, desi am vrea să fim. Ne străduim ca prin chemarea lui Dumnezeu în viata noastră să devenim fiinte nesingure. Dacă reusim să-I facem loc lui Dumnezeu în noi, cu atât mai bine pentru noi, dar si pentru altii...

7. Sfintenia sau desăvârsirea nu presupune numaidecât semne si minuni, asa cum suntem obisnuiti să credem. Nu toti sfintii au făcut minuni în viata aceasta.

Mântuitorul ne-a spus niste cuvinte care pe multi ar trebui să-i pună pe gânduri: ''Multi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit si nu în numele Tău am scos demoni si nu în numele Tău minuni multe am făcut? Si atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtati-vă de la Mine cei ce lucrati fărădelegea'' (Matei 7, 22-23). Minuni care pot să uimească pe oameni ajung să facă si vrăjitorii, ajutati de puterile întunericului; dar sfintenia nu pot să o dobândească decât cei blânzi si smeriti cu inima, cei plini de dragoste pentru Dumnezeu si pentru aproapele lor.

8. Unii oameni se nasc cu o putere mai mare de a primi si a dărui iubire. Altii primesc darul dragostei după ce se ostenesc mai mult timp pentru a duce o viată deplină în Dumnezeu. Căci ascultarea si supunerea fată de Dumnezeu îl ajută pe om să intre întru bucuria iubirii dumnezeiesti.

9. Iubirea de Mamă a Sfintei Fecioare o îndeamnă să sară imediat în ajutor acolo unde este chemat si cinstit Prea Sfântul Nume al Fiului ei Cel Unul Născut si acolo unde fiii ei după har - credinciosii râvnitori - o cinstesc si pe ea ca pe o adevărată Maică a Domnului.

Asadar, când suntem tulburati de necazuri, bântuiti si arsi de patimi, să ne îndreptăm cu încredere mai ales către Maica Domnului, care este si Mama noastră, a pământenilor, stiind că rugăciunea mamei mult poate înaintea Fiului ei. Să ne rugăm cu umilintă, zicând către Dânsa asa:

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, care ai adus pe pământ Lumina întregii zidiri, luminează întunericul mintii si al inimilor noastre, ca să ne cunoastem păcatele, să ne căim pentru ele si ca să nu le mai săvârsim.

Maica Domnului - simbolul Bisericii

Tu, care ai născut cu trup pe Împăratul păcii, sădeste în noi pacea Fiului tău si goneste din sufletele noastre viforul patimilor.

Tu, care esti izvor nesecat de vindecări, tămăduieste neputintele noastre si ne alină durerile, că toate le poti câte le voiesti, ca o Maică a Celui Atotputernic. Amin.

10. Nu cunosc un cuvânt mai dulce, auzit din gura Domnului, decât acela pe care îl adresează poporului Său prin profetul Maleahi:

''Iubitu-v-am pe voi...''

Si în acelasi timp nu stiu un cuvânt mai aspru si mai nedrept, decât răspunsul acestui popor:

''Cum ne-ai iubit Tu?...''

Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacov îi scosese din robia Egiptului, îi adusese într-o tară bogată unde curgea miere si lapte, îi călăuzise prin profetii Săi; iar El rezuma toate acestea prin: ''Iubitu-v-am pe voi...''

11. Nu te măsura cu cei mai slabi dintre oameni, ci mai degrabă cu cei înaintati în iubire, adică în virtute.

12. Cununia este Taina Dragostei pentru că la temelia ei stă Dumnezeu, Care este dragoste. Într-o căsnicie adevărată există mai ales iubirea jertfelnică, despre care vorbeste Sfântul Apostol Pavel în imnul de la I Corinteni 13. Dragostea jertfelnică este singura care nu se stinge dincolo de moarte.

Nu există un obstacol între ascultare si dragoste în viata de familie. Dragostea sfărâmă toate piedicile si atunci sotii se ascultă unul pe altul si ascultă unul de altul, dar capul familiei rămâne bărbatul. Este bine ca cei doi tineri căsătoriti să aibă un acelasi duhovnic la care să se mărturisească.

Si în viata de mânăstire, atunci când există iubire te deschizi si asculti, iar ceea ce faci în ascultare este bine primit înaintea lui Dumnezeu. Dacă monahul simte că nu are dragoste fată de staret sau în general fată de oameni, atunci trebuie să-L roage pe Dumnezeu cu stăruintă să-i dăruiască smerenia si dragostea, asa cum făcea Sfântul Siluan.