VIATA PARINTELUI CLEOPA -FAPTE SI CUVINTE DE ÎNVATATURA (partea 2)

>> 3 iun. 2010


31. De multe ori spunea: ''Biserica este mama noastră! Nu lăsati Biserica, căci aici ne unim cu Hristos. Aici se împacă Marta cu Maria. Tineti rânduiala slujbelor si a mesei după tipic. Biserica ne tine pe toti!''

32. Zicea iarăsi ucenicul: ''Cât timp am fost ucenic la Părintele Cleopa, el făcea de obicei această pravilă: Rugăciunile diminetii, Acatistul Mântuitorului cu canonul si Acatistul Maicii Domnului, mai ales al Bunei Vestiri. Iar dacă în ziua aceea era vreun sfânt care avea acatist, citea si acatistul sfântului. Apoi citea si la Psaltire si trei-patru canoane din Bogorodicină (Canoanele Maicii Domnului). Apoi vorbea cu credinciosii care veneau la sfintia sa.
Pe la orele 15-16 începea pravila de seară si anume: completa glasul din Bogorodicină (din Bogorodicină citea un glas pe zi, adică 7 canoane), Canonul de pocăintă, Canonul către îngerul păzitor, Canonul către toti sfintii si din Psaltire. După ce vorbea credinciosilor si stătea la masă, făcea rugăciunea de seară.
O dată pe săptămână citea acatistul Sfântului Nicolae (în cursul zilei de joi) si a Sfântului Spiridon.
La miezul noptii se scula si citea Miezonoptica. Alteori citea la Psaltire si zicea ''Doamne Iisuse''.
Mereu puteai să-l vezi cu mâna pe metanie , încât unghia de la degetul cu care dădea fiecare bob de metanie se rupea. Mai citea din Sfânta Scriptură si din Sfintii Părinti''.

33. Când era întrebat de crestini dacă este bine să citească la Psaltire, Părintele Cleopa răspundea: ''Sfântul Vasile cel Mare spune că ''este mai bine să stea soarele din călătoria sa, decât să rămână Psaltirea necitită în casele crestinilor. Si precum soarele este mai mare între ceilalti luminători, asa este Psaltirea între celelalte cărti insuflate de Duhul Sfânt''. Să aveti Psaltirea ca pe un cozonac bun. Când ti-e foame, mai tai o felie, mai mănânci, mai faci treabă, apoi mai citesti o catismă, două, trei, cât poti''.

34. În fiecare seară iesea afară, mai ales după miezul noptii. Chiar si iarna stătea cel putin o oră. Zicea ''Doamne Iisuse�'', asculta păsările de noapte, privea cerul înstelat si se bucura de liniste. Căuta să iasă la aer după ce se termina slujba de miezul noptii, când toti dormeau, ca să nu fie deranjat. Însă de multe ori îl deranjau fie fratii, fie oamenii. Atunci, văzând că nu scapă, după ce le tot zicea să se ducă, le vorbea putin sau fugea în chilie.
Alteori, fiind foarte obosit, se scula pe orele trei-patru si îsi făcea toată pravila. Atunci avea mai multă liniste si nu-l deranja nimeni.

34' Uneori, când îsi făcea pravila, părintele era căutat insistent de credinciosi. Atunci el iesea si le vorbea un timp, apoi spunea: ''Dumnezeu o să-mi spună: ''Măi, călugăre, ai prăsit pe ogorul altora� Dar pe ogorul tău au crescut spini, pălămizi, buruieni''. Prăsiti voi pe ogorul meu? De aceea trebuie să prăsesc si pe ogorul meu''. Si apoi mergea la chilie si îsi continua pravila.

35. Zicea uneori si aceste cuvinte: ''Ce mă fac că Sfintii Părinti spun ''Fugi de lume! Fugi de lume!''? La fel zice si Mântuitorul: Vai vouă când vă vor lăuda pe voi oamenii sau când va prisosi lauda voastră mai mult decât faptele voastre! (Luca 6, 26)''.

36. Pe toti călugării care veneau pentru cuvânt de folos, bătrânul îi întreba din ce mănăstire sunt, dacă mănăstirea este retrasă în pădure si dacă are viată de obste, adică o pungă, o masă si o biserică. Apoi îi întreba dacă se mănâncă carne în acea mănăstire.
Dacă spuneau că se mănâncă carne, Părintele Cleopa se mâhnea si zicea: ''Ei, de as fi eu acolo! Iată, îl vedeti pe Sfântul Calinic? Se uită la noi!'' Si arăta cu degetul către icoana sfântului. ''Sfântul Calinic a făcut testament în care scrie: ''Când călugărul sau călugărita va mânca carne în mănăstire sau în lume pe la neamuri, atunci să se adune tot soborul mănăstirii, să-l blesteme pe cel care a mâncat carne si să-i dea 39 de gârbace la spate!'' Dă-i, dă-i, dă-i! Si să-l dea afară din mănăstire''.

37. În timpul prigoanei comuniste, Părintele Cleopa a stat mai multi ani la pustie, dar nevointele si ispitele pe care le-a îndurat au rămas nestiute. Totusi câteva s-au aflat. Când părintele era în viată, ne spunea că vom afla după moartea sa si pe celelalte.
38. - Părinte Cleopa, a zis un ucenic, spuneti-ne cum a fost în cei zece ani de pustie. Ce fel de ispite ati avut? Am auzit că v-ati luptat cu vrăjmasul! Cum si cu ce vă ispitea?
- Dacă vrei să stii cum este la pustie, du-te si stai si tu un an acolo si o să vezi!

39. Un frate l-a întrebat pe Părintele Cleopa:
- Ce să fac, Preacuvioase, să mă mântuiesc?
- Să ai în dreapta frica de Dumnezeu, în stânga cugetarea la moarte, iar în minte si în inimă rugăciunea ''Doamne Iisuse Hristoase'', si te faci sfânt, măi frate!

40. Alt frate îi spunea bătrânului:
- Părinte, roagă-te si pentru mine, păcătosul, si dacă te duci la Domnul, să nu mă uiti.
- Da! Frătia ta mănâncă si dormi până te saturi, si eu am să mă rog pentru tine!

41. Un părinte l-a întrebat cum să se roage. Iar bătrânul i-a zis:
- Roagă-te întâi cu gura, că de la gură rugăciunea trece la minte si apoi la inimă. Dar pentru aceasta ne trebuie multă osteneală, multe lacrimi si harul Duhului Sfânt!

42. - Părinte Cleopa, dati-mi un cuvânt de folos! i-a zis un părinte.
- Nu uita de moarte. Moartea, moartea, moartea! Frica de moarte ne păzeste de tot păcatul!

43. Unui frate i-a zis: ''Să te pregătesti să rabzi, să iei bătaie, să flămânzesti si să însetosezi. Iar dacă te alungă de aici, să nu pleci! Să stai la poarta mănăstirii si dacă te ia politia să vii înapoi să mori în mănăstire!''

44. Un frate l-a întrebat:
- Cum trebuie să mă pregătesc pentru mănăstire?
- Când vii la mănăstire asa trebuie să vii: Să fii hotărât să rabzi moartea de la toti!

45. Un frate i-a zis bătrânului:
- Părinte, nu mă pot ruga îndeajuns! Ce să fac?
- Nu auzi ce zice Apostolul? Rugati-vă neîncetat! Deci roagă-te cât mai mult ziua si noaptea si vei simti harul Duhului Sfânt în inima ta!

46. Un crestin l-a întrebat pe Părintele Cleopa:
- Părinte, sotia mea s-a sinucis, fiind singură în cameră. Am găsit-o moartă. Pot s-o pomenesc la morti, la biserică si acasă?
Atunci bătrânul a spus categoric:
- Nu! N-avem voie să pomenim pe nimeni din cei ce s-au sinucis, chiar dacă ne sunt rude apropiate. Rămâne totul la mila lui Dumnezeu! Pot fi pomeniti la slujbe numai cei care au fost bolnavi psihic.

47. Un alt frate a zis bătrânului:
- Părinte, dacă o să fim în închisoare pentru credintă si dacă ni se schimbă gândirea prin hipnoză, avem vreo vină?
- Nu te poate schimba nimeni dacă ai în inima ta pe ''Doamne Iisuse'' Dar trebuie să ai o treaptă a rugăciunii. Când zici ''Doamne Iisuse'' se cutremură tot iadul, numai să zici din inimă!

48. - Câte haine trebuie să aibă călugărul? l-a întrebat cineva.
- Două rânduri de haine! Ce? Vrei să te faci pustnic cu o cărută de haine? Iar când se rup, mai pui un petec galben, unul rosu, unul verde...!

49. Către cei mai lenesi zicea părintele: ''Pune hoitul, adică trupul, la treabă si mintea la picioarele Domnului, adică la rugăciune''

50. Odată a venit un frate la Părintele Cleopa, după ce îl ascultase de mai multe ori, si l-a întrebat: ''Părinte, ce să fac să mă mântuiesc?'' Iar părintele, care îi stia inima, i-a dat un răspuns pe măsură, zicând: ''Fă ce stii, si te mântuiesti!'' Atunci el, cercetându-se pe sine, si-a dat seama că nu cunostinta îi lipseste, ci trăirea duhovnicească.

51. Iarăsi zicea bătrânul unuia din ucenicii săi: ''Când vei sta nouă ani în mănăstire si vei lua sapte bătăi pe zi si mâncare o dată la trei zile, atunci vei fi călugăr bun!''

52. Un frate l-a întrebat pe părintele cum poate să se mântuiască. Iar părintele a răspuns:
- Răbdare, răbdare, răbdare. Si când ti se va părea că ai gătit-o, o iei de la capăt: răbdare, răbdare, răbdare. Si nu până la prăsit, ci până la sfârsit!
Iar fratele a întrebat:
- Dar ce să rabd?
- Să rabzi toate ocările si toate necinstirile pentru dragostea lui Hristos!

53. Un părinte l-a întrebat iarăsi:
- Când poti să te faci nebun pentru Hristos?
Iar el a zis:
- După 40 de ani de călugărie!

54. Iarăsi ziceau fratii:
- Părinte Cleopa, fratii sfintiei tale făceau nevointă aspră, dar noi nu putem face asa.
- Măi, nu vrei, nu vrei, nu vrei! Ia-o pe Maica Domnului de ajutor! Fă Acatistul Bunei Vestiri dimineata cu căndeluta aprinsă si Paraclisul seara si ai s-o poti duce la capăt!

55. Când vreunul dintre frati îsi arăta dorinta să sufere pentru Domnul, bătrânul îi spunea: ''O să văd ce veti face, când vă vor urca în masini si vă vor duce la vale!''

56. Un crestin i-a zis:
- Părinte, eu nu cred că există diavoli!
Bătrânul, după ce l-a învătat îndeajuns din Sfânta Scriptură, i-a zis:
- Dacă tot nu crezi că există diavoli, du-te la pustie, pune-te pe post si pe rugăciune si te scarpină ei pe tine!

57. Un călugăr din obstea Mănăstirii Sihăstria i-a zis bătrânului:
- Ce să fac, Părinte Cleopa, ca să mă mântuiesc?
- Moartea să o ai totdeauna înaintea ta si ''Doamne Iisuse'' în minte si în inimă si nu te mai teme de nimic! Să ai pocăinta tâlharului de pe cruce!

58. Iarăsi zicea fratilor: ''Toate sunt trecătoare! Să aveti grijă de suflet, să vă spovediti, să vă împărtăsiti, să duceti viată curată, să faceti milostenie, să faceti din toate câte puteti si să trăiti în dragoste unii cu altii, că dragostea nu moare niciodată!''

59. Altor părinti le zicea: ''Din iad nu te poate scoate nimeni, decât mila lui Dumnezeu si faptele bune''.

60. Spunea si acestea: ''Să aveti către Dumnezeu inimă de fiu, către voi minte de judecător si către aproapele inimă de mamă''.

Sursa:Cartea-Viata Parintelui Cleopa - Arh. Ioanichie Balan

0 comentarii:

  © Blogger templates Shiny by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP