Manastirea ALMAS

Manastirea Almas se afla in comuna Garcina din judetul Neamt. Aceasta manastire, purtand hramul Duminica Tuturor Sfintilor, este o veche obste calugareasca, statornicita in tinuturile Neamtului inca din secolul al XV-lea, sub conducerea sihastrului Vasile Almas.

Manastirea Almas, situata pe valea paraului cu acelasi nume, descris in scrierile sale de Calistrat Hogas, se afla in tinutul Neamtului, la circa 12 kilometri de orasul Piatra Neamt.

La manastire se ajunge plecand dinspre Piatra Neamt spre Targu Neamt. Intrand pe Valea Almasului, se strabate o zona de un pitoresc deosebit, iar in capatul ei, intr-o poiana de la piciorul unui deal impadurit, se inalta Biserica cu hramul "Duminica Tuturor Sfintilor".

Biserica manastirii are un plan cruciform, cu absidele laterale poligonale. Din vechile constructii se mai pastreaza turnul-clopotnita care in trecut proteja intrarea in incinta si o casuta de tip taranesc ce adaposteste Paraclisul "Sfantul Nicolae", constructie din anul 1725.

Ctitorii acestui asezamant monahal sunt familia Vasile si Maria Almas, ciobani din Tara Hategului, ajunsi aici datorita asupririi conducatorilor maghiari din Transilvania, care doreau parasirea credintei stramosesti ortodoxe si convertirea la calvinism.

Ajutat de razesi, Vasile Almas, in anul 1659, construieste un paraclis din lemn, cu hramul Sfantul Nicolae, pentru oficierea slujbelor religioase, in care au fost instalate icoanele mari si iconostasul de la biserica din satul de unde fusesera nevoiti sa plece in pribegie. Acestea se afla acum in muzeul manastirii.

Paraclisul manastirii, ctitorit de Vasile Almas, devenit ulterior ieromonahul Vasile din obstea Manastirii Neamt, a fost locasul de rugaciune al schitului Almas si a fost distrus de tatari, cu acest prilej pierzandu-si viata si Maria Almas.

Locasul cu hramul Sfantul Nicolae a fost recladit din lemn de doamna Ecaterina Cantacuzino, sotia spatarului Iordache Cantacuzino, in anul 1715.

Schitul de calugari a functionat pana in anul 1821, cand a fost pradat de eteristi, iar calugarii au fost schingiuiti si alungati.

Actuala biserica, construita din piatra in anul 1821, este ctitoria familiei logofatului Bals si a primit ca hram Duminica Tuturor Sfintilor.

Ctitoria acestora a fost continuata prin zidirea pronaosului de catre domnitorul Constantin Mavrocordat, care inzestreaza manastirea cu mai multe proprietati si mosii.

Biserica, in forma de cruce, are trei turle asezate pe axa est-vest, cea din mijloc fiind mai inalta. La miazazi si la miazanoapte sunt atasate altarului, in exterior, doua pridvoare avand rolul de vesmantar si precomidiar.

Sculptura tamplei si a mobilierului sunt executate din lemn de stejar de catre mesterii locali Vasile Gaman, Gheorghe Ursu si Moroiu Constantin.

Desi initial destinat calugarilor, din 1821 a fost populat de maici, avand ca stareta pe maica Glafira Holban, iar ulteriorpe monahia Suzana Stefanescu, sora episcopului Melchisedec Stefanescu, al Romanului, originar din partea locului.

In urma Decretului 410 din 1959 maicile au fost nevoite sa plece la manastirile Agapia si Varatec, iar schitul a fost inchis.

Vrednic de remarcat este faptul ca in decursul vremii, in ciuda opresiunilor si dispozitiilor din timpul regimului fanariot, in acest sfant locas nu s-a tinut niciodata slujba in limba greaca.

Potrivit hotararii Sfintei Mitropolii a Moldovei si Sucevei 26 din data de 12 ianuarie 1987, Schitul Almas este reinfiintat ca schit de monahi, pendinte de Manastirea Horaita, avand ca staret pe vrednicul arhimandrit Zenovie Ghidescu.

De la reinfiintare au inceput lucrarile de reconstructie a schitului si a dependintelor.

In urma hotararii Sfantului Sinod 5057 din 22 iunie 1990 schitul devine manastire avand ca staret pe arhimandritul Laurentiu Nita.

Intre anii 1988 si 1995 se picteaza biserica manastirii de catre pictorii Morosanu, Bratiloveanu si Stancu din Suceava.

Biserica a fost sfintita de catre Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Daniel la data de 1 octombrie 1995, ocazie cu care a primit si hramul Acoperamantul Maicii Domnului.

Cu voia lui Dumnezeu suntem un popor crestin inca din primele veacuri ale crestinismului, ne-am format ca popor roman si crestin deodata. De aceea, in fiinta noastra romaneasca, de la inceput a fost implantata si trairea morala crestina.

Am fost si suntem un popor care niciodata nu a cautat sa domine pe altii, ba din contra a fost ingaduitor, a dat dovada de intelepciune, credinta puternica in Dumnezeu si rabdare desavarsita, aparandu-si cu demnitate interesele religios-morale si nationale, aceasta datorita credintei noastre crestin-ortodoxe, care ne-a calauzit de-a lungul a doua milenii de existenta.