Sfantul Mare Mucenic Ioan Cel Nou de la Suceava (+1332)

Cele mai vechi sfinte moaste de pe pamantul tarii noastre sunt moastele Sfantului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. Este greu de inteles acum ce mare rol duhovnicesc au avut aceste sfinte moaste pentru Tara Moldovei, pentru domni si domnite, pentru dregatori si ostasi, pentru calugari si credinciosi, de-a lungul celor sase secole de cand dainuie aici. Totodata, este imposibil sa ne imaginam cate minuni s-au facut la aceste sfinte moaste, cate boli s-au vindecat, cate lacrimi s-au alinat si de cate primejdii mari au izbavit ele tara si poporul nostru credincios.

Aducerea moastelor Sfantului Ioan cel Nou la Suceava a fost imortalizata cu multa maiestrie prin frumoasele fresce din manastirile istorice ale Moldovei. Desigur, aducerea unui asemenea odor pretios in Tara Moldovei, inca de la intemeierea sa ca stat de sine-statator, dovedeste, pe langa credinta profund ortodoxa a moldovenilor, dorinta de afirmare si independenta religioasa si nationala a marelui voievod musatin Alexandru cel Bun. La un stat liber, el voia si o Biserica libera. Or, prezenta unor sfinte moaste in capitala tarii ii ridica mult, pentru acele timpuri, personalitatea si prestigiul.

Si daca, in curgerea celor sase secole, importanta si rolul lor national-istoric s-a diminuat, nu tot asa si rolul spiritual pe care il au aceste sfinte moaste. Dimpotriva, ele au fost dintotdeauna si raman peste veacuri o permanenta sursa de energie duhovniceasca, de traire profund crestineasca, de curata simtire, afirmare si jertfelnicie ortodoxa; de imbarbatare in credinta, de mangaiere in suferinte, de sprijin moral, de rezistenta si inspiratie pentru calugari, preoti, credinciosi si pictori in acelasi timp.

Este destul sa stai un ceas macar langa moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, ca sa-ti poti da mai bine seama ce importanta au ele pentru credinta si sufletul poporului nostru.

Scurt istoric

Sfantul Ioan cel Nou a patimit pentru Hristos in orasul Cetatea Alba, fiind chinuit de tatari in anul 1332. El era grec de neam, negustor pe mare, de loc din orasul Trapezunda - Asia Mica, Bitinia. Venind odata cu corabia pe Marea Neagra spre Cetatea Alba, el a infruntat pe stapanul corabiei, care voia sa-l traga la credinta lui.

Drept razbunare, acesta l-a parat la mai-marele cetatii, care se inchina focului si soarelui. Apoi Sfantul Ioan, fiind silit de ighemonul cetatii sa se lepede de credinta ortodoxa, a fost batut cumplit pentru ca a marturisit cu mare curaj pe Hristos. Apoi, l-a legat de un cal salbatic, a fost tarat in galop pe ulitele cetatii, zdrobindu-i-se tot trupul, in cele din urma, un evreu i-a taiat capul. Noaptea insa trupul Sfantului Ioan stralucea de o lumina cereasca, fiind pazit de trei barbati sfinti. Apoi preotul locului l-a ingropat in biserica si a stat acolo peste 70 de ani, facand multe minuni.

Auzind de aceasta marele voievod Alexandru cel Bun si fiind foarte iubitor de Hristos si de mucenici, in anul 1402, cu sfatul mitropolitului Iosif Musat, a trimis boieri si oaste la Cetatea Alba sa aduca in Moldo-Vlahia moastele Sfantului Ioan cel Nou, facatorul de minuni.

Cortegiul domnesc, luand racla cu sfintele moaste, a trecut cu ele Prutul prin tinutul Faldului, si, pe cand se apropia de targul Iasi, a iesit inaintea lor insusi domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, cu mitropolitul Iosif I Musat si cu toata curtea, la locul numit in cronica lui Grigore Ureche - Poiana vladicai. Apoi tot alaiul domnesc s-a indreptat pe valea Siretului, cu multime de oaste, calareti si pedestri, cu sute de preoti si mii de credinciosi cu faclii in maini, ajungand pana la apa Sucevei.

A doua zi procesiunea de aducere a sfintelor moaste a continuat spre Suceava, capitala Moldovei si cetatea de scaun a Musatinilor, si au fost asezate in catedrala domneasca, unde se ungeau domnii tarii, adica in biserica Mirautilor.

Si s-au asezat sfintele moaste ale marelui Mucenic Ioan cel Nou in biserica Mirautilor, la 2 iunie 1402, zi de mare praznic pentru Tara Moldovei. Atunci s-a savarsit Liturghie arhiereasca si a tinut o frumoasa cuvantare ieromonahul Grigorie, delegatul Patriarhiei de Constantinopol. Aceasta zi s-a trecut de atunci in calendarul nostru bisericesc, ca zi de praznuire a Sfantului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. Tot atunci domnul Moldovei a oferit o masa comuna, la toata multimea credinciosilor adunati la procesiune.

Si au stat sfintele moaste in biserica Mirautilor pana in anul 1518, cand s-au mutat in noua catedrala domneasca a Sucevei, cu hramul Sfantul Gheorghe, ctitorita de Bogdan al III-lea cel Orb. Iar sub domnia lui Alexandru Lapusneanu (1564-1568), cand capitala Moldovei se muta la Iasi, se muta si moastele Sfantului Ioan cel Nou in catedrala Sfantului Gheorghe din Iasi, unde au stat pana in anul 1686.

Din anul 1686, sub domnia lui Constantin Cantemir, pe cand era mitropolit al Moldovei marele carturar Dosoftei, abatandu-se asupra acestei tari mari navaliri de osti tatare si poloneze, conduse de craiul Ioan Sobieschi, cu sfat de obste, sfintele moaste au fost duse de mitropolitul Dosoftei, impreuna cu toate odoarele Mitropoliei, in Polonia, la Zolkiev.

Acolo, departe de credinciosi si de Tara Moldovei, moastele Sfantului Ioan au fost depuse in biserica unei mici manastiri catolice, unde au stat in pribegie 97 de ani. Tot acolo a murit si mitropolitul Dosoftei, in anul 1693. Si marturisesc cronicile vremii si parintii calugari moldoveni, care au insotit sfintele moaste, ca se faceau multe si mari minuni la racla Sfantului Ioan, incat nu voiau polonezii sa le mai dea inapoi, cu toate ca erau catolici. De aceea, de teama poporului credincios, nimeni nu indraznea sa stramute moastele in Tara Moldovei.

Dar iata ca in anul 1783, prin pronia divina, Dosoftei, episcopul de Radauti, a convins pe imparatul Austriei, Iosif, care a trecut prin Suceava, sa dea inapoi acest pretios odor al Moldovei, imparatul a acceptat, insa n-a voit sa trimita la Iasi sfintele moaste, ci in vechea capitala a Moldovei, la Suceava, care era tot sub stapanirea lui. Si pentru ca poporul din Zolkiev sa nu se opuna, a trimis imparatul o garda militara, care a insotit racla cu sfintele moaste de la Zolkiev pana la Suceava.

Din Polonia cortegiul cu moastele sfantului a plecat noaptea, ca sa nu simta poporul. Pe cale s-au facut numeroase minuni de vindecare cu tot felul de bolnavi. In Suceava sfintele moaste s-au asezat tot in biserica Sfantului Gheorghe, ctitorita de Bogdan al III-lea cel Orb, unde se afla nestramutate pana astazi. Catedrala s-a transformat cu vremea in manastire si este cunoscuta astazi sub numele de Manastirea Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava.

Racla, ferecata in intregime in argint, in care se pastreaza sfintele moaste, se afla depusa sub un mic baldachin, in partea dreapta a naosului. Un grilaj de fier in fata baldachinului ajuta la mentinerea ordinii, cand vin credinciosii in numar mare.

Mentionam ca moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava nu sunt intregi in racla, precum sunt alte sfinte moaste din tara, deoarece trupul mucenicului a fost taiat de chinuitori in bucati. Apoi, mici parti din moaste au fost daruite de Mitropolia Moldovei unor biserici noi, ca sa se puna in Sfanta Masa, dupa randuiala. O alta parte din moaste se foloseste pentru sfintele antimise, potrivit cu invatatura noastra ortodoxa.

Din minunile Sfantului Ioan Cel Nou de la Suceava

In anul 1898, la data de 24 iunie, de hramul Manastirii Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, cand se aduna mii de inchinatori la sfintele moaste, a venit si o doamna de neam boieresc, intr-o trasura cu patru cai. A ajuns cu greu la sfanta racla, s-a inchinat cu lacrimi la Sfantul Ioan, a sarutat sfintele moaste si s-a retras in multime. Dupa terminarea slujbei, s-a urcat in trasura si a poruncit vizitiului sa porneasca spre casa.

Dar caii n-au mai putut urni trasura din loc. Zadarnic batea vizitiul caii, zadarnic impingeau oamenii trasura. O mana nevazuta o tinea pe loc. Femeia tremura de emotie si nu stia ce sa creada. A auzit insa episcopul de minunea aceasta si a venit la trasura, insotit de preoti.

- Doamna, a zis el, poate ai facut vreun pacat mare la Sfantul Ioan, de nu mai poti pleca! Du-te in biserica, cazi in genunchi la sfintele moaste, marturiseste-ti pacatul la un preot, si asa vei putea merge cu bine acasa.

S-a dus femeia din nou in biserica, a cautat un preot, a cazut in genunchi si i-a spus:

- Parinte, eu am facut un mare pacat. Cand m-am inchinat la racla si am sarutat sfintele moaste, am rupt cu dintii o bucatica de os din degetul sfantului, ca sa-mi fie de ajutor, si l-am dus la trasura. Dar m-a pedepsit Sfantul Ioan, ca nu mai porneste trasura din loc. Am gresit, parinte! Ce sa fac, ca sa fiu iertata?

- Doamna, ai facut un mare pacat! Cum ai indraznit sa faci una ca asta? Daca vrei sa pleci acasa si sa fii iertata, adu inapoi particica luata si cere-ti iertare cu lacrimi de la Sfantul Ioan pentru o indrazneala ca aceasta si asa vei putea pleca!

Indata ce a adus femeia particica inapoi si s-a rugat la sfanta racla, a plecat sanatoasa la casa ei.

Sursa:www.crestinortodox.ro