Manastirea HORAITA

Manastirea Horaita este asezata la altitudinea de 600 de metri, nu departe de poalele muntelui Horaiciorul - 1.076 de metri, langa versantul rasaritean al muntilor Stanisoarei din Carpatii Orientali. Manastirea - initial, numai biserica de mir - a luat fiinta acum mai bine de cinci veacuri.

Manastirea Horaita a fost ridicata de calugarii care, doritori de retragere, pusniceau razleti prin poienile din preajma. Dovada acestui fapt stau astazi toponime ca "Poiana lui Calinic", "Poiana lui Iov", "Poiana lui Silvestru", locuri ce pot fi usor identificate in preajma manastirii.

Drumul spre manastire poate fi strabatut atat cu masina cat si pe jos. Din drumul national 15C Piatra Neamt - Targu Neamt, in dreptul localitatii Dobreni, se parcurg 15 kilometri pe drumul judetean 156A, prin localitatile Negresti si Poiana. O alta modalitate de a ajunge este oferita de acelasi drum national, dinspre Targu Neamt in dreptul localitatii Cracaoani pe drum comunal nemodernizat de 6 kilometri.

Manastirea Horaita - de-a lungul vremii

La sase kilometri de soseaua Cracaoanilor, ce leaga orasele Piatra Neamt si Targu Neamt, la capatul pitorestii vai a paraului cu acelasi nume Horaita, intr-o poiana inclinata, inconjurata de subcarpatii Muntilor Stanisoarei, la 660 de metri altitudine, se gaseste Manastirea Horaita.

Manastirea Horaita a luat fiinta in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Intre anii 1822 si 1824, cuviosul parinte Irinarh Roseti (1771-1859), calugar cu metania din Manastirea Neamt, cu binecuvantarea si aportul substantial al Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei (1803-1842), in urma unei revelatii dumnezeiesti, ridica prima biserica - din lemn - a manastirii cu hramul "Pogorarea Sfantului Duh".

Infiintarea si consolidarea manastirii au fost sprijinite si de domnitorii Ioan Sandu Sturza (1822-1828) si Mihail Sturza (1834-1839) ai Moldovei. Primul i-a dat hrisovul la intemeiere, cel de-al doilea i-a legitimat existenta integrand-o intre lacasurile bugetare ale tarii.

Desi Manastirea Horaita a fost infiintata in anul 1822, sunt documente potrivit carora ea dateaza din secolul al XV-lea. La dta de 11 iulie 1428, domnitorul Moldovei - Alexandru cel Bun (1400-1432) includea biserica din Horaita in randul celor 52 de biserici pe care le supune jurisdictional Manastirii Bistrita. Alexandru cel Bun consemna in documentul din iulie 1428 o danie manastirii Bistrita, care ii va sluji de necropola: "Pentru sufletul sfant al raposatilor parintilor nostri si pentru sanatatea Domniei mele si a tuturor copiilor Domniei mele".

Denumirea manastirii - "Horaita" - provine de la numele marilor proprietari de pamant in stapanirea carora intrau comuna Cracaoani si imprejurilmile, si anume Goraeti.

Parintele Irinarh, principalul ctitor al manastirii, este hirotesit arhimandrit si devine primul staret al manastirii pe care o va conduce pana la 1837, adunand in jurul sau ca la 70 de vietuitori. In anul 1837 cuviosul arhimandrit Irinarh, imbolnavindu-se, s-a hotarat sa mearga la Locurile Sfinte pentru a se inchina, retragandu-se pentru restul vietii sale in Palestina.

Cu binecuvantarea mitropolitului Veniamin, lasa ca staret al manastirii pe cuviosul parinte Ermoghen Buhus (1800-1877), care l-a insotit de la Manastirea Neamt. Ca si parintele Irinarh, cuviosul Ermoghen este hirotesit arhimandrit.

In timpul staretiei sale este ridicata actuala biserica a manastirii, cu hramul Botezul Domnului, a carei constructie a inceput la anul 1848 si a fost finalizata 19 ani mai tarziu, la 1867, fiind sfintita la 20 octombrie de mitropolitul Moldovei-Calinic Miclescu (1860-1875).

La zidirea si inzestrarea bisericii cu cele necesare au contribuit pe langa credinciosi - prin donatii - si domnitorii din vremea aceea, Grigorie Alexandru Ghica (1849-1856) si Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), precum si mitropolitul Calinic Miclescu al Moldovei.

Biserica, avand 30 de metri lungime, 17 metri latime si aproximativ 20 de metri inaltime, a fost construita exclusiv din piatra, numai boltile sunt din caramida. Grosimea peretilor variaza intre 1.6 si 4 metri.

In evolutia arhitecturii moldovenesti, biserica manastirii Horaita, ca stil, este unica, aici fiind prezente elemente din arhitectura romano-bizantina, precum si influente rusesti in numarul si configuratia celor 8 turle.

Pictura, in stil neobizantin, pe un fond caramiziu, a fost executata de Mihai Chiuaru cu ucenicii sai intre anii 1988-1993 si sfintita la 4 iulie 1993 de catre I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.

Manastirea Horaita - o catapeteasma unica in tara

Impresionanta este catapeteasma bisericii, lucrata la Viena. Alte surse ne informeaza ca aceasta ar fi fost realizata cu putin timp inainte de anul sfintirii bisericii (1867) de catre unii sculptori in lemn din apropiere. Sculptura in sine releva ultima supravietuire a barocului, familiar majoritatii catapetesmelor romanesti din a doua jumatate a secolului XIX. In structura ei se afla, probabil, trei tipuri de lemn: tei, par si tuia.

Catapeteasma este unicat in tara, probabil si in lume, in primul rand datorita asezarii amvonului - deasupra usilor imparatesti - amvon care, in traditia Bisericii, isi are locul in partea de Nord si nu in Est, cum se afla aici. In al doilea rand datorita dispunerii neconforme cu traditia ortodoxa a doua registre.

Registrul sfintilor apostoli, de-a lungul unui bandou semicircular ce are in centru icoana Deisis, si registrul profetilor Vechiului Testament, in 14 medalioane intercalate in doua vrejuri de vita de vie din lemn sculptat, aurit, ce se ridica de la extremitatile catapetesmei pana deasupra amvonului. Aceste registre sunt dispuse pe orizontala la majoritatea catapetesmelor din bisericile ortodoxe.

Manastirea Horaita - icoana Maicii Domnului "Izbavitoare de seceta"

Odorul cel mai de pret al manastirii este icoana Maicii Domnului "Izbavitoare de seceta" - facatoare de minuni . Distinsa ca valoare artistica, realizata in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, ea provine din vechea biserica de lemn a Horaitei. Imbracamintea in argint a icoanei a fost realizata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Numele icoanei "Izbavitoare de seceta" provine de la numeroasele minuni pe care "Maica Domnului de la Horaita" le-a facut, in vreme de seceta, in timpul procesiunilor prin comunele sau satele afectate de lipsa apei.

Manastirea Horaita - complexul monahal

Pe latura nordica a complexului manastiresc se afla Paraclisul Sfantului Ierarh Nicolae, in care se oficiaza sfintele slujbe in timpul iernii. El a fost construit intre anii 1850-1852, in timpul staretiei cuviosului arhimandrit Ermoghen.

Tot in timpul cuviosului parinte Ermoghen Buhus a fost construit si turnul clopotnita (1853-1855), la al carui prim nivel a fost facut un alt paraclis, de dimensiuni mai mici, care poarta hramul manastirii "Pogorarea Duhului Sfant". Aici se slujeste o data pe an, numai Sfanta Liturghie, de ziua hramului. Celelalte cladiri ale complexului monahal au fost construite, toate, dupa anul 1920.

Parintii manastirii indeplinesc zilnic diferite ascultari in folosul manastirii si participa regulat la programul liturgic din manastire. In ultimii ani s-au executat mai multe lucrari de restaurare-renovare in manastire care au cuprins paraclisul "Sfantul Ierarh Nicolae".

Manastirea Horaita - un port de liniste in marea agitata a vietii

Departe de zgomotul lumii, atat la manastirea Horaita, cat si la Schitul Horaicioara, se continua traditia vrednicilor inaintasi de a impleti armonios rugaciunea, munca, ascultarea si isihasmul. In acest loc binecuvantat de Dumnezeu, pelerinul dornic de liniste se poate bucura si de cuvantul cel folositor pentru viata duhovniceasca.

In spiritul ospitalitatii proverbiale a romanilor, obstea de la Horaita ofera pelerinilor veniti din toate colturile tarii cazare si masa. Vreme de una, doua sau chiar trei zile te poti bucura fara griji de pacea duhovniceasca si linistea padurii.

Cazarea se face, in functie de numarul pelerinilor, in camere de 3-4 persoane sau la comun. Si masa este asigurata pe aceasta perioada prin bunavointa ostenitorilor manastirii. iar tinuta decenta si comportamentul adaptat mediului nu pot sa lipseasca.