Manastirea NEAMT

Manastirea Neamt este asezata la o distanta de 12 kilometri nord-vest fata de Cetatea Neamtului, pe valea rausorului Nemtisor. Manastirea Neamt mai este numita si "Ierusalimul ortodoxiei romane".

Izvoare istorice, care sa determine cu exactitate timpul si imprejurarile in care ea a luat fiinta nu exista. Traditii locale puternice, in mai multe versiuni, dovedesc existenta manastirii la sfarsitul celui de-al XIV-lea secol.

O inscriptie de pe un clopot din veacul al XIX-lea spune: "Acest clopot s-au varsat din materialul clopotului facut la 1393 de domnul Stefan cel dintai si care s-au topit la arderea manastirii Neamtu 1862 noiembrie 20".

In traditia locala, inregistrata si de cronicari, se pomeneste insa de niste calugari care ar fi venit de prin partile Dunarii - unii spun ca acesti calugari ar fi fost discipolii lui Nicodim, organizatorul vietii manastiresti in Tara Romaneasca - si ar fi intemeiat un schit chiar cu un veac mai inainte.

Acesti ucenici au ridicat aici o biserica din lemn, numita de istorici "Biserica alba", pe locul de azi al bisericii "Bogoslovul" din cimitirul manastirii, construita mult mai tarziu, in anul 1835. Primul document scris ce ni s-a pastrat despre manastirea Neamt, este actul din 7 ianuarie 1407, din vremea lui Alexandru cel Bun, dat de acel "Vladica Iosif ", ruda apropiata a lui Petru Musat, ajuns primul mitropolit al Moldovei.

Acest act arata ca la data pomenita, manastirea Neamt era inzestrata cu doua sate daruite de catre Petru Musat, doua mori, doua vii si mai avea si carti, odajdii si vase. Faptul acesta vine sa confirme existenta ei cu un personal destul de numeros inca la acea data.

Tot Petru Musat a zidit si prima biserica din piatra, pe locul unde se gasea pana nu demult biserica Sfantul Gheorghe. Dupa cutremurul din 1471, ctitoria lui fiind zdruncinata din temelii, Sfantul Stefan cel Mare va inalta o noua biserica, alaturi de cea veche si care va fi sfintita cu alai mare dupa izbanda de la Codrii Cosminului.

Gramaticul Dimitrie insemna in 1512 randurile de mai jos: "In acea vreme a venit si Albert, craiul lesesc, cu multa putere, si mult a sapat la cetatea Sucevei si n-a putut lua cetatea si s-a intors in desert. Iar Stefan Voevod a mers asupra-i cu putere cu oastea sa si l-a batut la Cozmin, in anul 1497 iar al domniei Sale anul 40 curgator luna lui octombrie 26, joi in ziua de Sfantul Dumitru. Si apoi s-a intors din razboi si a sfintit biserica aceasta in acelasi an, luna lui noiembrie, in 14."

Manastirea a devenit unul din cei mai mari proprietari feudali, ceea ce i-a permis sa participe la viata politica a Moldovei. In 1428, cand Alexandru subordoneaza unei manastiri 50 de biserici din diferite sate, dispunea "ca nici un mitropolit, nici slugile lui, nici dregatorii lui, sa nu se amestece ".

Sfantul Stefan cel Mare va avea o deosebita grija pentru manastire, intarindu-i privilegiile acordate de domnitorii de dinaintea lui, inzestrand-o cu un clopot in 1485, cu un panaghiar in 1502 s.a. Din constructiile de atunci n-au ajuns pana la noi decat biserica lui Stefan cel Mare si partea inferioara a turnului clopotnita, zidit de Alexandru cel Bun.

Cel dintai domnitor moldovean care, cum atesta documentele, a daruit Manastirii Neamt sate si mosii este Petru Musat. Acesta a zidit Cetatea Neamt, a integrat-o definitiv in sistemul de aparare al tarii si, potrivit unei traditii puternice, tot el ar fi cladit la Manastirea Neamt, pe locul vechiului schit de lemn, o biserica de piatra, care a fost inconjurata de urmasii sai in scaunul Moldovei cu chilii calugaresti, diferite cladiri, turnuri si ziduri de aparare.

Pe latura dinspre vest a patrulaterului - incinta, la mijloc, strajuieste turnul clopotnita, strabatut la baza de gangul boltit al intrarii. Partea inferioara a turnului clopotnita este zidita, probabil, pe vremea Domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), iar cele doua parti superioare, mai tarziu. O parte din bolta semicilindrica a gangului - aceea dinspre rasarit - este acoperita cu picturi reprezentand scene inspirate din vechiul roman popular "Varlaam si Ioasaf".

Cladirile incintei, asa cum se prezinta ele astazi, dateaza din veacurile XVIII-XIX. Diferite insemnari, din care unele pe piatra, arata ca inainte de veacul al XVIII-lea au existat alte cladiri: o trapeza si o bucatarie zidite de Alexandru Cornea - 1540, o clisiarnita zidita de Ilias (1546-1551), chilii si turnuri, inaltate de diferiti domnitori si ierarhi moldoveni, care din cauza unor incendii, unor pradaciuni si unor intamplari dureroase s-au ruinat.

In anii 1958-1961, a fost reconstruita, intre chiliile de pe latura de est, biserica Sfantul Gheorghe. Acest lacas fusese zidit, la inceputul veacului al XIX-lea, pe locul unde altadata Petru Musat inaltase cea dintai biserica din piatra.

Deoarece biserica din veacul al XIX-lea stirbea maretia si frumusetea ctitoriei lui Stefan cel Mare, s-a hotarat reconstruirea ei in mijlocul laturei de est a incintei manastiresti. Vechile temelii ale bisericii Sfantul Gheorghe, ca si cele ale altor vechi cladiri din incinta,sunt marcate prin linii de piatra.

In jumatatea dinspre nord a curtii interioare, domina maiestuos monumentala biserica Inaltarea Domnului. Imprejurari si fapte necunoscute - un cutremur, poate cel din 1471, un incendiu sau un atac vrajmas - subrezisera grav cel dintai locas de piatra din Manastirea Neamt, zidit de Petru Musat.

Slavitul Voievod Stefan, de numele caruia sunt legate atat de multe biserici si manastiri, atat de mari infaptuiri, nu putea trece cu vederea cea mai importanta manastire din Moldova. De aceea in ultimul deceniu al veacului al XV-lea, el a zidit locasul care prin planul si liniile sale maiestrit proportionate, ca si prin bogata si variata decoratie a fatadelor, uimeste pe privitor.

"Pisania", in limba slavona, fixata pe fatada de miazazi a pronaosului, este deplin concludenta cu privire la ctitorul bisericii si la timpul cand a fost ea zidita: "Doamne Iisuse Hristoase, primeste acest hram, care s-a zidit cu ajutorul Tau intru slava sfintei si slavitei de la pamant la cer inaltare a Ta si Tu stapane acopere-ne cu mila Ta de acum si pana in veac. Io Stefan Voievod a binevoit si a inceput si a zidit acest hram pentru rugaciunea sa si a Doamnei sale Maria si a fiului sau Bogdan si a celorlalti fii ai sai si s-a sfarsit an anul 7005 iar al domniei sale anul patruzeci si cel dintai curgator luna lui noiembrie in 14".

Intre celelalte ctitorii ale marelui Stefan, biserica Inaltarea Domnului de la Manastirea Neamt este cel mai interesant si mai reprezentativ monument al arhitecturii vremii, atat ca plan si structura interioara, cat si ca mod de decorare a fatadelor.

Planul trilobat al unor biserici de pe vremea domnitorului este marit insa si imbogatit prin adaugarea unor incaperi noi: pridvorul amplasat in fata intrarii dinspre vest si gropnita sau incaperea mormintelor intre pronaos si naos.

Arhitectura si bogata plastica decorativa exterioara adauga monumentului o maretie impunatoare. Un soclu, cu doua largiri succesive formeaza postamentul puternic din blocuri mari din piatra de talie, deasupra caruia se inalta peretii ziditi pana la doua treimi din inaltime cu bolovani de rau si piatra mai marunta.

De la acest nivel pana la cornisa de piatra de sub streasina, paramentul este lucrat in zidarie de caramida. Pe portiunea aceasta a paramentului sunt doua randuri de ocnite - cele de jos, mai mari, iar cele de sus, mai mici - deasupra carora se desfasoara o bogata friza de ceramica smaltuita, compusa din discuri, romburi si triunghiuri impodobite cu motive vegetale si geometrice.

La elementele de policromie ale fatadelor se adauga braiele si pilastri de caramida smaltuita dispuse in campul zidariei, atat in frize care inconjoara monumentul cat si in forma de colonete, precum si picturile in fresca ce se mai pastreaza in unele ocnite. Fatadele absidelor, in partea lor inferioara, sunt decorate cu firide alungite pana la soclu.

Cunoscutele contraforturi ale arhitecturii moldovenesti sunt oranduite simetric in jurul monumentului: doua dispuse in unghiurile vestice si cate unul de o parte si de alta in dreptul arcului median al pronaosului, in dreptul incaperii mormintelor si in dreptul proscomidiarului si diaconicului si, in sfarsit, unul mic in axul absidei rasaritene.

Ferestrele prin care patrunde lumina in camera mormintelor, naos si altarul bisericii, in decursul timpului, au fost largite si marite, dar cu prilejul lucrarilor de restaurare din 1958-1961 li s-a dat forma originara.

Turla, de forma octogonala, cu patru ferestre si patru contraforturi, se inalta pe doua baze suprapuse, prima cu opt laturi iar a doua de forma stelata cu opt varfuri. Atat bazele cat si fatadele turlei sunt decorate cu ocnite, firide, discuri si caramizi smaltuite.

In a doua jumatate a veacului al XVI-lea, sau mai tarziu, a fost adaugat langa altar, spre miazazi, un vesmantar, care in ansamblul planului cladirii inscrie o nota discordanta, dar fiind interesant din punct de vedere arhitectural, cu prilejul ultimelor lucrari de restaurare, a fost mentinut.

Acoperisul, care in decursul timpului a suferit destule modificari, a fost restaurat pe corpuri separate in timpul lucrarilor din 1953-1961. In pridvorul bisericii se patrunde prin doua usi dispuse fata in fata pe laturile de sud si nord ale acestei incaperi. Cadrele simple ale acestor usi se incheie la partea superioara prin arcuri in acolada.

Cele cinci ferestre - trei spre vest si cate una pe laturile de sud si nord - au ancadramente de factura gotica. Aceasta incapere este acoperita de o calota semisferica sprijinita pe arcuri oblice caracteristice arhitecturii moldovenesti.

Trecerea in pronaos se face printr-un mare portal la care se disting torurile incheiate in arc frant. Spre deosebire de pridvor, pronaosul este suprainaltat si inscrie in planul cladirii un dreptunghi. Deasupra este boltit cu doua calote despartite printr-un arc median. Pentru micsorarea diametrului fiecarei calote, mesterii s-au oprit la o formula ingenioasa: doua randuri de arcuri oblice suprapuse.

In cele patru unghiuri ale incaperii cum si la mijlocul peretilor laterali se inalta cate un pilastru incadrat in zidarie, format dintr-un manunchi de colonete subtiri asezate pe un soclu inalt si terminate la nivelul nasterii arcurilor boltii cu cate un capitel de profile gotice.

Pronaosul si incaperea mormintelor sunt despartite printr-un perete cu o deschidere de trecere incadrata de baghete incrucisate si muluri gotice sapate adanc in piatra.

Pana la inceputul veacului al XIX-lea, incaperea mormintelor era separata de naos printr-un perete, dupa suprimarea acestuia a fost construit un arc dublu. Naosul prelungit in forma unui dreptunghi largit prin absidele laterale semicirculare este incoronat de turla cladita pe doua randuri de arcuri oblice.

Biserica este terminata spre rasarit cu absida altarului de forma semicirculara, despartita de naos prin catapeteasma sculptata si aurita la inceputul veacului al XIX-lea in stil baroc. Spre nord si sud sunt inscrise in grosimea zidului proscomidiarul si diaconicul care printr-o usa este legat de cladirea adaugata a vesmantarului.

In biserica Inaltarea Domnului din Manastirea Neamt si in preajma ei sunt mai multe morminte, astfel, in pridvor se gasesc: lespedea funerara a Mitropolitului Teoctist al II-lea care a sfintit biserica in anul 1497, si lespedea lui Micota, parcalab de Neamt, care a murit in anul 1495; tot in aceasta incapere se afla mormantul Mitropolitului Calinic Miclescu - in acelasi mormant s-ar afla si osemintele Mitropolitului Sofronie Miclescu - si a unor episcopi si stareti.

In pronaos se afla mormantul Episcopului Pavel al Romanului (+1632) si ale unor schimonahi, iar in incaperea mormintelor, mormantul lui Stefan Voievod fiul lui Alexandru cel Bun (+1447) si al vestitului staret Paisie Velicicovschi (1794). Peste tot, fatadele impunatoarei biserici Inaltarea Domnului sunt bogat decorate cu motive de arhitectura. In arcadele ocnitelor se mai pastreaza unele picturi.

In interior, inca de timpuriu, s-au executat picturi. Cele din absida principala, naos si incaperea mormintelor au fost executate in ultimii ani ai domniei lui Stefan cel Mare sau pe vremea lui Bogdan al III-lea, iar cele din pronaos si pridvor pe vremea lui Petru Rares. Picturile, in general, sunt oranduite potrivit vechilor erminii ale Bisericii Ortodoxe.

Doi pictori din Suceava - Vasilache Chitascul si Vasili Eliman - au executat, in anul 1830, o reparatie generala a picturii. Ei au refacut unele scene vechi, deteriorate, si le-au intarit pe celelalte culoare peste culoare. Dupa incendiul din anul 1862 care a cauzat innegrirea picturilor, s-au facut unele incercari pentru curatirea lor, dar aceasta actiune n-a dus la rezultatele dorite.

Inca de la finele veacului al XIV-lea, intre zidurile manastirii, exista o scoala de caligrafi si miniaturisti in cadrul careia se copiau si impodobeau carti bisericesti pentru manastiri si biserici din targuri si sate.

In prima jumatate a veacului al XV-lea, activitatea de manuscriere caligrafica si decorare artistica a textelor bisericesti a fost dominata de vestitul monah Gavriil Uric, iar in a doua jumatate a aceluiasi veac de Teodor Marisescul, Ghervasie Ioanichie, Nicodim, Palade s.a., de buna seama, ucenicii lui Gavriil Uric.

Documente neindoielnice atesta ca la Manastirea Neamt s-au prelucrat metale pretioase faurindu-se obiecte de cult; tot aici s-au format pictori, sculptori in lemn si sculptori in piatra. Intre obiectele cu valoare istorica si artistica din colectia manastirii, mai importante sunt urmatoarele: Icoana Maicii Domnului primita in dar, potrivit traditiei, de Domnitorul Alexandru cel Bun de la imparatul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul...

... Catapeteasma care, pe vremuri, a apartinut paraclisului din Cetatea Neamt, cateva icoane din veacurile XVII-XVIII, cateva icoane executate de N. Grigorescu, un vas pentru aghiazma din 1775, un Panaghiar din 1750, o Nebedernita din anul 1665, un Epitrahil din veacul al XVIII-lea, un Omofor care a apartinut Episcopului Pahomie al Romanului (1706-1714), o Presa tipografica din veacul al XVIII-lea, doua prese tipografice din metal din veacul al XIX-lea, numeroase Xilogravuri si diferite piese tipografice.

In decursul timpului, la Biserica Inaltarea Domnului din Manastirea Neamt si la intregul complex manastiresc, s-au savarsit diferite modificari si s-au facut unele adaugiri.

Peretele care separa incaperea mormintelor de naos a fost indepartat la inceputul veacului al XIX-lea; ancadramentele originare ale ferestrelor naosului, gropnitei si altarului, in cea mai mare parte, au fost inlaturate; acoperisul din veacul al XV-lea a fost modificat; deasupra bisericii s-au mai construit inca doua turle de lemn; spre vest a fost adaugat un fronton; fatada a fost acoperita, in intregime, cu tencuieli; cladirile inconjuratoare au fost refacute.

Calugarii din Sfanta Manastire Neamt vietuiesc, astazi, ca dintotdeauna, potrivit cu pravila lor. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu si Maicii Domnului, ei pastreaza cu grija si pretuire biserica lui Stefan cel Mare, impunatoare prin maretia si frumusetea ei, precum si obiectele de cult de mare valoare istorica si artistica.

Oricine trece pe la Sfanta Manastire Neamt, pe la sfintele moaste, pe la o slujba la ceas de seara, va duce cu el multumire, liniste si bucurie, caci acolo unde Dumnezeu si oamenii si-au dat mana, faurind aceasta minunata constructie, sufletul se linisteste.