Sfantul Calinic de la Cernica

Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica (+1868)

Primul sfant canonizat de Biserica Ortodoxa Romana este Sfantul Calinic de la Cernica. Desigur, trebuiau sa fie canonizati mai multi cuviosi romani, care au sfintit pamantul tarii noastre cu jertfa vietii lor, cu nevointa si cu truda lor duhovniceasca. Ne gandim la Arhiepiscopul Ioan de la Rasca, la Cuviosul Chiriac de la Bisericani, Chiriac de la Tazlau, Partenie si Rafail de la Agapia si la multi altii. Toti sunt sfinti ai neamului si Bisericii noastre. Nu i-am canonizat noi, dar i-au canonizat credinciosii. I-am uitat noi, dar nu-i uita poporul nostru iubitor de Dumnezeu si de sfinti.

Din toamna anului 1955 pana in prezent, alaturi de moastele unor sfinti straini de pamantul nostru, avem si moastele Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Ramnicului. El este pretuit de calugari, ca un mare parinte si povatuitor duhovnicesc al monahilor. De ierarhi este pretuit ca primul ierarh roman canonizat. Iar de mireni este pretuit ca un mare facator de minuni si vindecator a suferintelor omenesti.

Pentru toti romanii, Sfantul Calinic de Cernica ramane un mare povatuitor sufletesc. Un sfetnic neintrecut pentru cei abatuti; un doctor de arginti pentru cei bolnavi, un povatuitor si intemeietor de manastiri pentru toti calugarii din tara noastra.

Numele Sfantului Calinic este legat de doua manastiri de renume: Cernica si Frasinei. Iar prin darul facerii de minuni Sfantul Calinic este legat de toate manastirile, de toti credinciosii care ii cer ajutorul. Caci mai presus de orice, Sfantul Calinic ramane un mare rugator pentru noi toti inaintea tronului Preasfintei Treimi.

Scurt istoric

Viata Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica ne intareste pe toti cu nevointa sa duhovniceasca. Ea poate fi oricand asemanata cu vietile marilor nostri cuviosi si ierarhi. Fiind calugar si preot desavarsit, duhovnic cautat de toata lumea si staret sfant, ctitor duhovnicesc al Manastirii Cernica, episcop adevarat si povatuitor al turmei lui Hristos, Sfantul Ierarh Calinic ramane modelul cel mai desavarsit al sfantului roman, care imbina in chip fericit sfintenia personala, nevointa proprie cu jertfelnicia si dragostea pentru mantuirea aproapelui.

Iata asadar dimensiunile sfantului roman: nevointa calugareasca si slujire in acelasi timp; rugaciune personala si jertfa euharistica, supunere duhovniceasca si autoritate de mare pastor de suflete, toate unite in aceeasi persoana prin cea mai curata iubire de Dumnezeu si de oameni.

Sfantul Ierarh Calinic era de loc din Bucuresti nascut la 7 octombrie 1787. La varsta de 20 de ani adica in anul 1807, a intrat ca frate la Manastirea Cernica, sub vrednicul staret, cuviosul Timotei. Dupa un an de ucenicie la marele duhovnic Pimen fratele Constantin este calugarit, iar la 3 decembrie 1808 este hirotonit ierodiacon.

Dupa 5 ani, adica la 13 decembrie 1813, este hirotonit preot, datorita vietii lui cu totul alese. Postea zilnic, se ruga neincetat, facea sfanta ascultare cu desavarsita supunere, la biserica era nelipsit si in chilie foarte sarguitor, caci dormea pe un scaunel doar trei ore. Dupa doi ani, la 20 septembrie 1815, Cuviosul Calinic a fost facut duhovnic de mitropolitul Nectarie al Ungro-Vlahiei, care mai tarziu se spovedea la sfintia sa. Si a devenit asa de bun duhovnic, incat il cauta toata lumea, de la mitropolit pana la cel din urma mirean.

In anul 1816, la 3 martie, marele staret Timotei si-a dat obstescul sfarsit, iar la 13 decembrie 1818 Cuviosul Calinic este ales staret de obstea Manastirii Cernica. Timp de 33 de ani, adica pana la 14 septembrie 1851, cand este ales episcop la Ramnicu Valcea, Cuviosul arhimandrit si staret Calinic a fost povatuitorul si parintele duhovnicesc al Manastirii Cernica. Ba supraveghea si conducea si manastirile dimprejur: Pasarea, Caldarusani, schitul Icoana, Ghighiu, Poiana Marului, Ratesti, Tiganesti Si Ciorogarla. Cu alte cuvinte, marele staret devenise un al doilea Paisie, un mare organizator al vieti monahale din Tara Romaneasca. Avea o obste la Cernica foarte bine inchegata, care numara peste o suta de calugari, cu duhovnici renumiti si cu randuiala de viata calugareasca model in tara noastra. Sub Cuviosul Calinic, monahismul romanesc a trait o noua etapa de inflorire duhovniceasca.

Ca episcop la Ramnicu Valcea, Sfantul Calinic s-a dovedit la fel de devotat pentru Biserica lui Hristos, la fel de iscusit in pastorirea sufletelor omenesti. El a fost un predicator neintrecut, un slujitor plin de Duhul Sfant, un calugar smerit si cuvios si un episcop cu viata sfanta si facator de minuni. Timp de 17 ani a pastorit eparhia Ramnicului, invatand cuvantul Evangheliei, slujind Biserica, sfintind preoti, pastorind bine turma cea cuvantatoare, vindecand numerosi bolnavi si organizand manastirile din eparhie. In anul 1863 a intemeiat renumita Manastire Frasinei cu randuiala atonita, in care nu intra femei.

Impovarat de ani si obosit de grija eparhiei sale, Sfantul Ierarh Calinic se retrage din scaunul de episcop la 24 mai 1867, dupa 17 ani de binecuvantata pastorire. Dorind sa fie inmormantat la manastirea de metanie, revine la Cernica, unde il asteptau ucenicii cu mare dragoste. Aici a mai trait inca un an in boala si pregatire pentru vesnicie. Iar la 11 aprilie 1868, in zorii zilei, Sfantul Ierarh Calinic, rezemandu-si capul pe pieptul ucenicului sau Ghermano, si-a dat sufletul in mainile lui Hristos, la varsta de 81 de ani.

Plans de tot soborul calugarilor, al preotilor si ierarhilor, ca si de mii de credinciosi, trupul Sfantului Calinic a fost ingropat in pridvorul bisericii Sfantul Gheorghe din ostrovul mare, potrivit cu testamentul lasat de el.

Dupa 87 de ani, adica in primavara anului 1955, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat canonizarea Sfantului Calinic. Slujba canonizarii s-a savarsit la 23 octombrie 1955, cu zeci de arhierei, cu sute de calugari si mii de credinciosi adunati din toata tara. A fost o sarbatoare a intregii Biserici romanesti, o marturie a Ortodoxiei noastre vii si lucratoare si un act de recunostinta adus primului sfant canonizat al neamului nostru, care a fost si ramane Sfantul Calinic de la Cernica.

Canonizarea Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica

La 23 octombrie 1955, intr-o zi de Duminica, a avut loc la Manastirea Cernica slujba canonizarii Sfantului Ierarh Calinic, fost episcop de Ramnicu Valcea. Au luat parte zece episcopi, mitropoliti si arhierei ortodocsi din alte tari si toti ierarhii Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane, in frunte cu Patriarhul Justinian. Au participat, de asemenea, in jur de 300 clerici din toate eparhiile tarii: stareti de manastiri, vicari eparhiali, consilieri, protopopi, preoti si sute de calugari si calugarite din Arhiepiscopia Bucurestiului, iar credinciosi, cateva mii, afara de localnici.

Procesiunea s-a pornit din marginea Bucurestiului, de la biserica Sfantul Pantelimon. In frunte mergea un arhimandrit cu crucea patriarhala, urmat de soborul calugaritelor. Apoi veneau calugarii si staretii de manastiri. Dupa ei, o lunga coloana de preoti si protopopi cu epitrahile pe piept, ca la doua sute. Apoi urma coloana episcopilor in mantii si vesminte arhieresti, aproape treizeci la numar, iar pe de laturi si in urma mii si mii de credinciosi. Un adevarat fluviu viu de oameni. Toti erau un cuget, toti purtau pe fata si in inimi aceeasi bucurie, toti mergeau sa cinsteasca pe Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica.

Dupa o ora de mers incet, procesiunea intra pe poarta manastirii. Ambele ostroave erau pline cu mii de credinciosi. In dangatul clopotelor si in sunet de toaca, soborul calugarilor, al preotilor si arhiereilor, in frunte cu patriarhul tarii noastre, au intrat sa se inchine in biserica mare a Sfantului Gheorghe.

In pridvorul bisericii se aflau osemintele galbene ca ceara ale Sfantului Calinic. Insusi patriarhul Bisericii noastre le-a spalat in vin amestecat cu Sfantul si Marele Mir si alte mirodenii. Apoi le-a asezat cu mainile sale in racla noua, anume Pregatita, sculptata cu scene din viata Sfantului Calinic. A urmat inchinarea la sfintele moaste si citirea unor rugaciuni speciale, precum si citirea Somatei sinodale de canonizare a Sfantului Calinic.

Dupa rostirea unei predici miscatoare in legatura cu viata sfantului, a urmat inconjurarea bisericii. A fost o atmosfera unica. O mare de oameni se misca in acelasi sens, cu lumanari in maini, cantand si rugandu-se Sfantului Calinic. In frunte erau preotii care purtau racla cu sfintele moaste. Pe de laturi mergeau alti preoti, diaconi si calugari, iar la urma episcopii in odajdii. Apoi miile de credinciosi.

Procesiunea in jurul bisericii a durat aproape o jumatate de ora. Apoi a urmat inchinarea tuturor credinciosilor la sfintele moaste. Fiecare ingenunchea, se ruga, varsa o lacrima, punea o floare, dadea un pomelnic, lasa un dar. Slujba arhiereasca a inceput la ora 10 cu arhierei din toate tarile ortodoxe. La ora unu s-a terminat Sfanta Liturghie cu cele trei predici omagiale inchinate Sfantului Calinic.

Slujba canonizarii s-a incheiat cu o masa de obste data in mod gratuit de Sfanta Patriarhie si de manastire, la peste doua mii de oameni. Toti au mancat in aer liber, pe iarba, sub cerul senin si primitor. Atmosfera curata, duhovniceasca, de infratire crestineasca si unitate romaneasca. Dupa ce moastele Sfantului Calinic s-au asezat in naosul bisericii si dupa ce toti credinciosii s-au inchinat la sfanta racla, au pornit fiecare catre caminele lor, cu lumanari in mana si cu bucurie in suflet.

Iar in ostrovul mare al Sfantului Gheorghe a ramas in continuare de veghe Sfantul Calinic de la Cernica, rugatorul poporului roman si povatuitorul calugarilor.

Dintre minunile savarsite de Sfantul Calinic de la Cernica

Inca din viata Sfantul Ierarh Calinic s-a aratat facator de minuni. Uneori spunea cele viitoare, alteori intelegea gandurile fratilor si ale celor din jurul sau, iar alteori profetea cele ce aveau sa se intample si vindeca pe cei bolnavi.

Intr-o vreme se terminase faina pentru paine din manastire. Iar Sfantul Calinic, staretul Cernicai, a spus parintilor: Sa avem nadejde la Maica Domnului si la Sfantul Ierarh Nicolae si nimic nu ne va lipsi! Intr-adevar, dupa ce au citit paraclisul Sfantului Nicolae, indata au venit la arhondaric doi oameni necunoscuti cu un car mare plin cu saci de faina de grau, pe care stapanul lor ii donase pentru manastire.

In vara anului 1829, dupa utrenie, pe cand Sfantul Calinic citea acatistul Sfantului Nicolae, atipind putin, i s-a aratat Sfantul Ierarh Nicolae, in vesminte, dimpreuna cu Sfantul Mare Mucenic Gheorghe si, in urma lor, Gheorghe, staretul Cernicai. Deci, apropiindu-se cei doi sfinti, i-au poruncit: Scoala-te si sa zidesti in ostrovul cel mic o biserica in numele Sfantului Mucenic Gheorghe. Noi iti vom trimite tot ce-ti va trebui. Si indata, luand binecuvantare de la parintele sau duhovnic, Sfantul Calinic, staretul Manastirii Cernica, a zidit in ostrovul mic o mare biserica inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, precum se vede si astazi.

Prin anii 1840-1845, unul din ucenicii Sfantului Calinic l-a otravit. Noaptea insa, pe cand cuviosul se lupta cu durerile mortii, in timp ce se ruga, a auzit un glas de taina: Nu vei muri de otrava! Scoala-te si fii sanatos, ca nu dupa mult timp vei fi episcop la Ramnicu Valcea, unde ai sa indreptezi Biserica si clerul care este in scazamant.

Dimineata s-a sculat sanatos si a venit la biserica. Apoi, dupa cativa ani, a fost ales episcop la Ramnicu Valcea.

Dupa ce a ajuns episcop, intr-o seara, stand la masa cu ucenicul sau, acesta a cugetat in sine ca, dupa mutarea din viata a Sfantului Calinic, Dumnezeu il va proslavi cu neputrezirea trupului. Atunci Sfantul Calinic, cunoscand gandul ucenicului, i-a raspuns: Ce cugeti asa de inalt pentru mine? Eu m-am rugat pentru aceasta lui Dumnezeu, ca sa se strice trupul meu cel pacatos. Si astfel, dupa sfarsitul sau, trupul s-a desfacut din incheieturi, dupa dorinta sa.

In vara anului 1854, Sfantul Calinic a ramas peste noapte in casa unui credincios de pe Valea Jiului. Auzind ca tatal acestuia este pentru a treia oara dezgropat si gasit neputred, s-a dus a doua zi cu clericii sai, la biserica satului si, pe citea dezlegarile arhieresti, indata trupul mortului a inceput a se desface din incheieturi si s-a prefacut tot in pamant, afara de oase.

Altadata, pe cand Sfantul Calinic se intorcea peste munti, de la Manastirea Lainici la Ramnicu Valcea, fiind inaintevazator, deodata a inceput a plange. Atunci unul din clerici l-a intrebat de ce plange. Si el a raspuns: in ceasul acesta parintele Nicandru, staretul Cernicai, a murit.

Pe cand era inca episcop, a fost adusa la Sfantul Calinic o femeie bolnava de epilepsie. O tineau patru oameni. Dupa sfarsitul Vecerniei, Sfantul Calinic i-a citit cateva rugaciuni. Apoi a zis: in numele Domnului nostru Iisus Hristos, scoala-te!. In clipa aceea s-a sculat cu totul sanatoasa si s-a intors acasa pe picioarele ei.

Sursa:www.crestinortodox.ro