Manastirea SIHASTRIA PUTNEI

Situata in nordul Bucovinei, la 4 km de Manastirea Putna, Sihastria Putnei reprezinta astazi un liman de liniste, pace si binecuvantare, ce izvorasc dintr-un trecut multisecular de sfintenie si nevointa. Data exacta a infiintarii Sihastriei Putnei nu poate fi stabilita cu deplina certitudine, din cauza lipsei izvoarelor. Potrivit Istoricului Sihastriei Putna, avandu-l ca autor pe egumenul Sila (1753-1781), Sihastria Putnei a fost intemeiata in timpul domniei Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfant, cand aflam si despre cel dintai vietuitor al Sihastriei cunoscut cu numele: un tatar increstinat, calugarit apoi cu numele de Atanasie, venit aici de la Manastirea Putna. In opinia multor istorici, nu numai calugari din Manastirea Putna s-au asezat in jurul cuviosului, ci, dupa 1470, cand Sfantul Daniil Sihastru s-a mutat la Voronet, unii dintre ucenicii sai s-au urcat pe valea paraului Putna si s-au stabilit aici, atrasi printre altele si de frumusetea imprejurimilor si de incarcatura spirituala deosebita a locului.

Dupa un anumit timp, sihastrii s-au hotarat sa-si faca o biserica pentru ei, astfel incat sa nu mai fie nevoiti sa coboare la Putna pentru Sfanta Liturghie si pentru primirea Sfintei impartasanii. Zona era pe atunci impadurita, astfel incat sihastrii de aici, mai intai "curatind locul de padure", au zidit o biserica de lemn in care savarseau slujbele indatinate. Nu cunoastem insa nici anul si nici ierarhul care a oficiat aceasta sfintire.

Linistea monahilor vietuitori la Sihastria Putnei a fost tulburata la sfarsitul secolului al XVII-lea de catre armatele dezlantuite ale regelui polon Ioan Sobieski (1674-1696). Va ramane astfel pana la pacea de la Karlowitz (1699), cand calugarii ce pribegisera prin munti s-au intors la locurile lor. Primul egumen al Sihastriei cunoscut cu numele este Lazar, un ucenic al sfantului mitropolit Dosoftei al Moldovei (1671-1686). Cu sprijinul marelui vistiernic domnesc Ilie Cantacuzino, el ridica o noua bisericuta de lemn in care, dupa cum ne spun izvoarele, "abia incapeau patru-cinci sihastri". Urmasii lui la conducerea asezamantului monahal au fost Teodosie (+ 1715) si Dosoftei (+ 1753). In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, Sihastria Putnei cunoaste o inflorire deosebita in timpul egumenului Sila (1753-1781), originar din tinuturile Botosanilor.

El ridica o noua biserica, din piatra, sfintita in 1758 de episcopul Dosoftei Herescu de Radauti, pe care o impodobeste cu toate cele necesare cultului. Construieste chilii si anexe, amenajeaza incinta, in paralel cu vegherea asupra vietii duhovnicesti a monahilor vietuitori aici. Avand peste 80 de ani, cuviosul Sila trece la cele vesnice la 23 aprilie 1783, dupa ce a predat egumenia, inca din 1781, ieroschimonahului Natan.

Dupa ocuparea nordului Moldovei de catre Imperiul Austro-ungar (1775), Sihastriei i se pun multe interdictii. Starea materiala precara in care ajunge Sihastria Putnei in aceste timpuri reiese din asa-numita "carte de milostenie" (1783), prin care cuviosul Natan si obstea sa solicitau sprijin din partea credinciosilor. Acest ajutor era insa mai greu de primit acum, datorita granitei care ii despartea pe sihastri de ceilalti frati romani. In astfel de imprejurari grele, la 26 decembrie 1784, cuviosul Natan trece la Domnul, si, odata cu el, ultimul staret oficial al Sihastriei. Desi nu numit direct de catre sfantul Natan, cuviosul ieroschimonah Paisie preia egumenia Sihastriei Putnei pentru scurtul rastimp pana la desfiintare (26 august 1786). Sihastria Putnei este ultimul asezamant monahal inchis din porunca stapanirii straine. Vietuitorii sunt transferati la Manastirea Putna, ca si obiectele de cult.

Singur ieroschimonahul Paisie ramane aici mai departe, trecand la cele vesnice in jurul anului 1790. Astfel se incheie o pagina minunata din istoria Sihastriei Putnei. Moastele celor trei egumeni si duhovnici ai schitului: sfintii Sila, Paisie si Natan au fost descoperite cu ocazia renovarii bisericii de piatra si care acum se afla depuse in pridvorul acesteia.

Dupa doua veacuri de pustiire si uitare, la 24 aprilie 1990, cu binecuvantarea inalt Prea Sfintitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, s-au inceput lucrarile de refacere a schitului prin osteneala unor parinti din Manastirea Putna, in frunte cu monahul Sebastian Scheuleac, staret al Manastirii Putna fiind atunci Preacuviosul Arhimandrit Iachint Unciuleac. Intre ruinele bisericii au fost descoperite pietrele de mormant ale staretilor Sila si Paisie, precum si osemintele lor ca si cele ale staretului Natan, toate "galbene si frumoase, cu o putere harica deosebita". Lucrarile de refacere a bisericii au durat sase ani (1990-1996). Locasul a pastrat planul initial din secolul al XVIII-lea, cu clopotnita lipita in partea de nord, adaugandu-i-se doar pridvorul. Pisania de deasupra usii care face trecerea din pridvor in pronaos spune: "Cu voia Tatalui, cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, s-a rezidit schitul Sihastria Putnei, cu hramul Bunei Vestiri, veche ctitorie voievodala si loc de nevointa monahala, sub pastorirea I.P.S. Pimen al Sucevei si Radautilor, staret al Manastirii Putna fiind Preacuviosul Arhimandrit Melchisedec, egumen al schitului smeritul monah Sebastian, pictor fiind Liviu Dumbrava. Slujba tarnosirii s-a savarsit la data de 29 septembrie 1996".

Biserica a fost construita din piatra de rau, avand forma de cruce, absidele fiind semicirculare la interior si poligonale in exterior. Fata de tripla impartire initiala (altar, naos si pronaos), acum s-a adaugat si pridvorul inchis. La limita dintre naos si altar sunt amplasate doua contraforturi masive, in dreptul carora sunt obisnuitele locuri pentru proscomidiar si diaconicon. Altarul este luminat de o fereastra plasata in ax, putin evazata la interior si ingustata la exterior. Cele doua ferestre prin care intra lumina in naos sunt identice cu cea din altar, fiind dispuse in axul celor doua abside. Pronaosul are forma aproape patrata, in partea superioara terminandu-se cu o bolta, dar fara turla, iar in partea de nord o usa face legatura cu turnul clopotnita atasat de biserica. Doua incaperi etajate, reperate ca existente, cel putin cea de la parter, si la vechea constructie din sec. al XVIII-lea, servesc astazi drept camera pentru spovedanie si eclesiarhie. In exterior, in afara de portiunea de intersectie cu zidul clopotnita, biserica este prevazuta de jur imprejur cu un rand de ocnite, existente si la biserica veche, cu exceptia celor trei abside pe care nu s-au practicat nise. Acoperisul din tabla de zinc este realizat independent pe fiecare parte de biserica, fiind specific ca forma majoritatii bisericilor moldovenesti din secolul al XVIII-lea, deasupra lui fiind amplasate sapte cruci (trei pe abside, una pe turla, doua pe pronaos si una pe pridvor), carora se adauga cea de a opta de pe turnul clopotnita.

Pictura este realizata in tehnica fresca de catre Liviu Dumbrava din Gura Humorului, planul iconografic urmand erminia specifica bizantina. In exterior, biserica nu este pictata. Doar in ocnite sunt zugravite chipuri de sfinti, iar deasupra usii de la intrarea in biserica este pictata icoana hramului: Buna-Vestire.

In partea stanga a naosului bisericii este asezata spre inchinare icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, icoana veche ce a fost adusa aici de o familie evlavioasa din localitatea Putna. Tot in naosul bisericii, se afla o alta icoana a Maicii Domnului, pictata in Grecia in anul 1996, cu prilejul sfintirii noii biserici. Pe verso, icoana are pictat chipul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta.

Sfantului Mare Mucenic Gheorghe" src="http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/asxasxa-1.jpg" align="absMiddle" border="0">

Biserica astfel ridicata si impodobita cu pictura a fost sfintita la data de 29 septembrie 1996, de catre un sobor de preoti si diaconi, in frunte cu inalt Prea Sfintitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor si Prea Sfintitul episcop-vicar Gherasim Putneanul (f 2004), pregatindu-se a primi in interiorul ei, care degaja multa caldura si intimitate, pe credinciosii care vor sa aduca rugaciunile lor inaintea lui Dumnezeu.

Numarul tot mai mare al credinciosilor si spatiul neincapator al bisericii pentru atatea persoane, mai ales la slujbele din duminici si marile sarbatori, au determinat luarea hotararii de a inalta o alta biserica, mai spatioasa. Ea va purta hramul "Izvorul Tamaduirii" (iar paraclisul de la subsol, Sfantul Cuvios Serafim de Sarov), sfintirea locului fiind facuta la 12 mai 2002.

Infiripata timid, la inceput cu monahi veniti din Manastirea Putna, obstea de la Sihastria Putnei s-a inchegat in timp, pentru a ajunge acum la un numar de 35 de vietuitori. In ultimii ani, lucrarile de amenajare a acestui asezamant monahal s-au diversificat, in ianuarie 2005 fiind ridicat la rangul de manastire. Astazi, aici functioneaza o serie de ateliere de croitorie, tamplarie, sculptura, pictura, inramat si aplicat icoane pe lemn.

In fata manastirii s-a construit un camin de batrani, dupa exemplul Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, care a creat, in secolul al IV-lea, celebrele "vasiliade". Slujirea persoanelor pe care le va adaposti acest camin reprezinta concretizarea in fapta a poruncii dragostei, pe care monahii sunt datori cu prisosinta sa o implineasca, pentru ca numai unind liturghia cu filantropia ne aratam intr-adevar iubitori de Dumnezeu si de aproapele.